¹¹ „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor^(A) voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. ¹² Când veniţi să^(B) vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? ¹³ Nu mai aduceţi daruri^(C) de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare^(D), nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! ¹⁴ Urăsc lunile^(E) voastre cele noi şi praznicele^(F) voastre; Mi-au ajuns o povară, nu^(G) le mai pot suferi. ¹⁵ Când^(H) vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât^(I) de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge^(J)!”

Îndemn la pocăinţă

¹⁶ „Spălaţi-vă^(K) deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi^(L) să mai faceţi răul!

²⁰ Ce nevoie am^(A) Eu de tămâia care vine din Seba^(B), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(C) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’

¹³ Ei junghie^(A) vitele pe care Mi le aduc şi carnea le-o mănâncă, de aceea^(B) Domnul nu le primeşte! Acum^(C), Domnul Îşi aduce aminte de nelegiuirea lor şi le va pedepsi păcatele: se^(D) vor întoarce în Egipt!