Old/New Testament
Ospăţul lui Belşaţar şi luarea Babilonului
5 Împăratul Belşaţar a făcut(A) un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor. 2 Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care(B) le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. 3 Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. 4 Au băut vin şi au lăudat(C) pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră. 5 În clipa(D) aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. 6 Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii(E) i s-au izbit unul de altul. 7 Împăratul a strigat(F) în gura mare să i se aducă cititorii(G) în stele, haldeenii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea(H) în cârmuirea împărăţiei.” 8 Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut(I) nici să citească scrisoarea şi nici s-o tâlcuiască împăratului. 9 Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimântat(J) foarte tare, faţa i s-a îngălbenit şi mai-marii lui au rămas încremeniţi. 10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai-marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvântul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate(K)! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa! 11 În împărăţia ta este(L) un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi, şi, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare(M) peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, 12 şi anume pentru că(N) s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat(O) Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!” 13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? 14 Am aflat despre tine că ai în tine duhul(P) dumnezeilor şi că la tine se găsesc lumini, pricepere şi o înţelepciune nemaipomenită. 15 Au adus înaintea mea pe înţelepţi(Q) şi pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. 16 Am aflat că tu poţi să tâlcuieşti şi să dezlegi întrebări grele; acum(R), dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tâlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gât şi vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei!” 17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi i-o voi tâlcui. 18 Împărate, Dumnezeul(S) cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, împărăţie, mărime, slavă şi strălucire 19 şi, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate(T) popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia şi cobora pe cine voia. 20 Dar, când(U) i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui; 21 a fost(V) izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut(W) că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea. 22 Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai(X) smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. 23 Ci te-ai(Y) înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai-marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care(Z) nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna(AA) căruia se află suflarea ta şi toate căile tale! 24 De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. 25 Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit şi împărţit![a]’ 26 Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt. 27 Cântărit(AB) înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! 28 Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor(AC) şi perşilor(AD)!” 29 Îndată, Belşaţar a dat poruncă şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea(AE) în cârmuirea împărăţiei. 30 Dar, chiar în noaptea(AF) aceea, Belşaţar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. 31 Şi a pus mâna pe împărăţie Darius(AG), Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.
Daniel, în groapa leilor
6 Darius a găsit cu cale să pună(AH) peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; 2 a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. 3 Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh(AI) înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia. 4 Atunci(AJ), căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce priveau treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău. 5 Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” 6 Apoi, aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate(AK) Darius! 7 Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa în timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea(AL) mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” 9 În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea. 10 Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre(AM) Ierusalim, şi de trei(AN) ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. 11 Atunci, oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. 12 Apoi, s-au înfăţişat(AO) înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea(AP) mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!” 13 Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: „Daniel, unul(AQ) din prinşii de război ai lui Iuda, nu(AR) ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!” 14 Împăratul s-a mâhnit(AS) foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel şi, până la asfinţitul soarelui, s-a trudit să-l scape. 15 Dar oamenii aceia au stăruit de împărat şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea(AT) mezilor şi perşilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” 16 Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!” 17 Au adus(AU) o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul(AV) a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18 Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut(AW) să doarmă. 19 În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20 Şi, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul(AX) tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” 21 Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti(AY), împărate! 22 Dumnezeul(AZ) meu a trimis pe îngerul Său şi a închis(BA) gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” 23 Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere(BB) în Dumnezeul său. 24 Împăratul a poruncit să aducă(BC) pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii(BD) lor şi nevestele lor, şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele. 25 După aceea(BE), împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug! 26 Poruncesc(BF) ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă(BG) şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci(BH) El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuie veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici(BI) niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. 27 El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne(BJ) şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” 28 Daniel a dus-o bine sub domnia(BK) lui Darius şi sub domnia lui Cirus(BL), Persanul.
Vedeniile lui Daniel
7 În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat(BM) un vis şi a avut vedenii(BN) în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3 Şi patru fiare mari au ieşit(BO) din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintâi semăna cu un(BP) leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. 5 Şi iată(BQ) că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinţi, şi i s-a zis: ‘Scoală-te, şi mănâncă multă carne!’ 6 După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete(BR) şi i s-a dat stăpânire. 7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra(BS) fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece(BT) coarne. 8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt(BU) corn mic a ieşit din mijlocul lor şi, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om(BV) şi o gură(BW) care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam(BX) la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit(BY) de zile a şezut jos. Haina(BZ) Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile(CA) Lui, ca un foc aprins. 10 Un râu(CB) de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii(CC) de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata(CD) şi s-au deschis cărţile. 11 Eu mă uitam(CE) mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. 13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul(CF) ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit(CG) de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I S-a(CH) dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele(CI), neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire(CJ) veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 15 Eu, Daniel, m-am tulburat(CK) cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: 17 ‘Aceste(CL) patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. 18 Dar(CM) sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’ 19 În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra(CN) – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea – 20 şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. 21 Am văzut, de asemenea, cum cornul(CO) acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, 22 până(CP) când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut(CQ) dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. 23 El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăţie(CR) care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. 24 Cele zece coarne(CS) înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. 25 El va rosti(CT) vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri(CU) pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta(CV) să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii(CW) vor fi daţi în mâinile lui timp(CX) de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. 26 Apoi va veni judecata(CY) şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. 27 Dar domnia(CZ), stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui(DA) este o împărăţie veşnică şi toate puterile(DB) Îi vor sluji şi-L vor asculta!’ 28 Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile(DC) mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat(DD) cuvintele acestea în inima mea.
1 Prezbiterul[a] către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe(A) care-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul(B) –, 2 pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: 3 Harul, îndurarea şi pacea să fie(C) cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr(D) şi în dragoste! 4 M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând(E) în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl. 5 Şi acum, te rog, Doamnă, nu(F) ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să(G) ne iubim unii pe alţii! 6 Şi dragostea stă(H) în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi după cum(I) aţi auzit de la început. 7 Căci în lume s-au răspândit mulţi(J) amăgitori, care(K) nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată(L) amăgitorul, iată antihristul! 8 Păziţi-vă(M) bine să(N) nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. 9 Oricine(O) o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. 10 Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i(P) ziceţi: „Bun venit!” 11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele. 12 Aş vrea să vă spun multe(Q) lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca(R) bucuria noastră să fie deplină. 13 Copiii surorii tale alese îţi(S) trimit sănătate. Amin.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.