Old/New Testament

Datoriile prorocilor

33 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, vorbeşte copiilor^(A) poporului tău şi spune-le: ‘Când^(B) voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare şi-l va pune ca străjer^(C), ³ dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă şi va da de ştire poporului ⁴ şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele^(D) lui să cadă asupra capului lui. ⁵ Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa. ⁶ Dacă însă străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii^(E) lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ ⁷ Acum, fiul omului^(F), te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea: ⁸ ‘Când zic celui rău: «Răule, vei muri negreşit!» şi tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ⁹ Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.’ ¹⁰ Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ‘Voi cu drept cuvânt ziceţi: «Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi din pricina lor tânjim^(G) – cum^(H) am putea să trăim?»’ ¹¹ Spune-le: ‘Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu doresc^(I) moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce^(J) vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?’ ¹² Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea^(K) celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui şi cel rău nu va cădea^(L) lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege. ¹³ Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit, dacă se încrede^(M) în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. ¹⁴ Dimpotrivă, când^(N) zic celui rău: «Vei muri!», dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut, ¹⁵ dacă dă înapoi^(O) zălogul, întoarce^(P) ce a răpit, urmează învăţăturile^(Q) care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri. ¹⁶ Toate^(R) păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit! ¹⁷ Copiii^(S) poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Totuşi mai degrabă calea lor nu este dreaptă! ¹⁸ Dacă^(T) cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. ¹⁹ Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! ²⁰ Fiindcă ziceţi: «Calea^(U) Domnului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!’ ” ²¹ În al doisprezecelea an^(V), în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om^(W) care scăpase din Ierusalim a venit la mine şi a zis: „Cetatea^(X) a fost luată!” ²² Dar mâna^(Y) Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese^(Z) gura până a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut. ²³ Atunci, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ²⁴ „Fiul omului, cei ce^(AA) locuiesc în dărâmăturile^(AB) acelea în ţara lui Israel zic: ‘Avraam^(AC) era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi^(AD) suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!’ ²⁵ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi mâncaţi^(AE) carne cu sânge, vă ridicaţi^(AF) ochii spre idolii voştri şi vărsaţi^(AG) sânge. Şi voi să stăpâniţi ţara? ²⁶ Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvârşiţi urâciuni, fiecare din voi necinsteşte^(AH) pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpâniţi ţara?»’ ²⁷ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pe viaţa Mea, că cei ce^(AI) locuiesc în aceste dărâmături vor cădea ucişi de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor^(AJ); iar cei ce sunt în întărituri şi în peşteri^(AK) vor muri de ciumă. ²⁸ Voi preface^(AL) ţara într-o pustietate şi într-un pustiu; mândria^(AM) tăriei ei se va sfârşi, munţii^(AN) lui Israel vor fi pustiiţi şi nimeni nu va mai trece prin ei. ²⁹ Şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârşit».’ ³⁰ Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic^(AO) unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniţi dar şi ascultaţi care este Cuvântul ieşit de la Domnul!’ ³¹ Şi vin^(AP) cu grămada la tine, stau^(AQ) înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura^(AR) vorbesc dulce de tot, dar cu inima^(AS) umblă tot după poftele lor. ³² Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. ³³ Când^(AT) se vor întâmpla însă aceste lucruri – şi iată că se întâmplă! – vor şti^(AU) că era un proroc în mijlocul lor.”

Împotriva căpeteniilor lui Israel. Făgăduinţe

34 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor^(AV) sufleteşti ai lui Israel! Proroceşte şi spune-le lor, păstorilor: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai^(AW) de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? ³ Voi mâncaţi^(AX) grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi^(AY) ce e gras, dar nu paşteţi oile. ⁴ Nu întăriţi pe cele slabe^(AZ), nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi^(BA) pe cea pierdută, ci le stăpâniţi^(BB) cu asuprire şi cu asprime! ⁵ Astfel, ele^(BC) s-au risipit^(BD), pentru că n-aveau păstor; au ajuns^(BE) prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. ⁶ Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! ⁷ De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! ⁸ Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt^(BF) prada tuturor fiarelor câmpului din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau^(BG) numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, ⁹ de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!»’ ¹⁰ ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi^(BH) lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile şi nu se vor mai paşte^(BI) nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor şi nu le vor mai sluji ca hrană!»’ ¹¹ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi cerceta! ¹² Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori^(BJ) şi negură. ¹³ Le voi^(BK) scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării. ¹⁴ Le voi^(BL) paşte pe o păşune bună şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo^(BM) se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel. ¹⁵ Eu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁶ Voi^(BN) căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase^(BO) şi pline de vlagă: vreau să le pasc^(BP) cum se cade.’ ¹⁷ Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, voi^(BQ) judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi. ¹⁸ Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunii voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele? ¹⁹ Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!’ ²⁰ De aceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată că voi^(BR) judeca între oaia grasă şi oaia slabă. ²¹ Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-aţi izgonit, ²² voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf şi voi judeca între oaie^(BS) şi oaie. ²³ Voi pune peste ele un singur păstor^(BT), care le va paşte, şi anume pe Robul^(BU) Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. ²⁴ Eu^(BV), Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod^(BW) în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! ²⁵ Voi încheia^(BX) cu ele un legământ de pace şi voi^(BY) îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte^(BZ) în pustie şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. ²⁶ Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului^(CA) Meu, o pricină de binecuvântare^(CB); le voi trimite^(CC) ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie^(CD) binecuvântată! ²⁷ Pomul^(CE) de pe câmp îşi va da roada şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi^(CF) rupe legăturile jugului lor şi când le voi izbăvi din mâna celor ce^(CG) le asupresc. ²⁸ Nu vor^(CH) mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor^(CI) locui în linişte şi nu le va mai tulbura nimeni. ²⁹ Le voi pune un răsad^(CJ) căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară şi nu vor mai purta^(CK) ocara neamurilor. ³⁰ Şi vor şti astfel că Eu^(CL), Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. ³¹ Voi sunteţi oile^(CM) Mele, oile păşunii Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul, Dumnezeu.’ ”

5 Sfătuiesc pe prezbiterii^(A)[a] dintre voi, eu, care sunt un prezbiter^[b] ca şi ei, un martor^(B) al patimilor lui Hristos şi părtaş^(C) al slavei care va fi descoperită: ² Păstoriţi^(D) turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu^(E) de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu^(F) pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. ³ Nu ca şi cum aţi^(G) stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală^(H), ci făcându-vă^(I) pilde turmei. ⁴ Şi, când Se va arăta Păstorul^(J) cel mare, veţi căpăta cununa^(K), care^(L) nu se poate veşteji, a slavei. ⁵ Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi^(M) în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu^(N) stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă^(O) har”. ⁶ Smeriţi-vă^(P) dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. ⁷ Şi aruncaţi asupra Lui toate^(Q) îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. ⁸ Fiţi^(R) treji şi vegheaţi! Pentru că^(S) potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. ⁹ Împotriviţi-vă^(T) lui tari în credinţă, ştiind^(U) că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. ¹⁰ Dumnezeul oricărui har, care^(V) v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină^(W) vreme, vă va desăvârşi^(X), vă va întări^(Y), vă va da putere şi vă va face neclintiţi. ¹¹ Ale Lui^(Z) să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. ¹² V-am scris^(AA) aceste puţine rânduri prin Silvan^(AB), care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-aţi alipit. ¹³ Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot aşa şi Marcu^(AC), fiul meu. ¹⁴ Spuneţi-vă sănătate^(AD) unii altora cu o sărutare de dragoste. Pacea^(AE) să fie cu voi, cu toţi, care sunteţi în Hristos Isus! Amin!