Old/New Testament
Iuda bate pe canaaniţi şi fereziţi
1 După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat(A) pe Domnul şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?” 2 Domnul a răspuns: „Iuda(B) să se suie; iată că am dat ţara în mâinile lui”. 3 Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ şi să luptăm împotriva canaaniţilor, şi voi merge(C) şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ.” Şi Simeon s-a dus cu el. 4 Iuda s-a suit şi Domnul a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec(D). 5 Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui şi au bătut pe canaaniţi şi fereziţi. 6 Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la picioare. 7 Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie(E) cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. 8 Fiii(F) lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii. 9 Fiii(G) lui Iuda s-au pogorât apoi ca să bată pe canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi câmpia. 10 Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba(H), şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai. 11 De acolo(I) a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 12 Caleb(J) a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.” 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai(K) mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate, şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 14 Când(L) a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a pogorât de pe măgar, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 15 Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar(M), căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos. 16 Fiii(N) Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor(O), împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad(P) şi s-au dus(Q) de s-au aşezat între popor. 17 Iuda(R) a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire şi au numit-o Horma(S) (Nimicire). 18 Iuda a mai pus mâna pe Gaza(T) şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui şi pe Ecron şi pe ţinutul lui. 19 Domnul(U) a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care(V) de fier. 20 Au dat(W) Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
Cruţarea canaaniţilor
21 Fiii(X) lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, şi iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi. 22 Casa lui Iosif s-a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul(Y) a fost cu ei. 23 Cei din casa lui Iosif au iscodit(Z) Betelul, care mai înainte se chema Luz(AA). 24 Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă(AB) de tine.” 25 El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui. 26 Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi. 27 Manase(AC) n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui, aşa încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta. 28 Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit. 29 Efraim(AD) n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. 30 Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol(AE), şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir. 31 Nici Aşer(AF) n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob, 32 şi aşeriţii(AG) au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit. 33 Neftali(AH) n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat şi a locuit(AI) în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir(AJ). 34 Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan şi nu i-au lăsat să se coboare în câmpie. 35 Amoriţii au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon(AK) şi la Şaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost supuşi la un bir. 36 Ţinutul amoriţilor se întindea de la suişul(AL) Acrabim, de la Sela, şi în sus.
Îngerul Domnului mustră
2 Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim(AM) şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da. Am zis:(AN) ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi, 2 şi voi(AO) să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi(AP) altarele.’ Dar voi(AQ) n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta? 3 Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste(AR) şi dumnezeii(AS) lor vă vor fi o(AT) cursă’.” 4 După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plâns. 5 Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) şi au adus jertfe Domnului acolo.
Poporul slujeşte Domnului în timpul lui Iosua
6 Iosua(AU) a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire. 7 Poporul(AV) a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. 8 Iosua(AW), fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. 9 L-au îngropat(AX) în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres(AY), în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.
Judecătorii
10 Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea(AZ) pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. 11 Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor. 12 Au(BA) părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers(BB) după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat(BC) înaintea lor şi au mâniat pe Domnul. 13 Au părăsit pe Domnul şi au slujit(BD) lui Baal şi Astarteelor. 14 Domnul S-a aprins de mânie(BE) împotriva lui Israel. El i-a dat(BF) în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut(BG) în mâinile vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au mai putut(BH) împotrivi vrăjmaşilor lor. 15 Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul şi cum le(BI) jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. 16 Domnul(BJ) a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. 17 Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit(BK) cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor şi n-au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei. 18 Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul(BL) şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului(BM) I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau. 19 Dar, după moartea(BN) judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire. 20 Atunci, Domnul S-a aprins de(BO) mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul(BP) Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, 21 nu voi mai izgoni(BQ) dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit. 22 Astfel, prin ele(BR), voi pune pe Israel la încercare(BS), ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.” 23 Şi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua şi nu S-a grăbit să le izgonească.
Slujirea israeliţilor la idoli
3 Iată neamurile(BT) pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. 2 El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. 3 Neamurile acestea erau cei(BU) cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii şi heviţii care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. 4 Neamurile(BV) acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise. 5 Şi copiii(BW) lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor; 6 au luat(BX) de neveste pe fetele lor şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor şi au slujit dumnezeilor lor.
Otniel
7 Copiii(BY) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit(BZ) Baalilor şi idolilor(CA). 8 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut(CB) în mâinile lui Cuşan-Rişeataim(CC), împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim. 9 Copiii lui Israel au strigat(CD) către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor(CE), care i-a izbăvit: pe Otniel(CF), fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10 Duhul(CG) Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim. 11 Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12 Copiii(CH) lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul a întărit pe Eglon(CI), împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. 13 Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon şi pe amaleciţi(CJ) şi a pornit. A bătut pe Israel şi a luat cetatea finicilor(CK). 14 Şi copiii lui Israel au fost supuşi(CL) optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. 15 Copiii lui Israel au(CM) strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. 17 A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 18 Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. 19 El însuşi s-a întors(CN) de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară. 20 Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară şi a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun. 21 Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a împlântat-o în pântece. 22 Chiar şi mânerul a intrat după fier, şi grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, aşa cum o înfipsese. 23 Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul. 24 După ce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s-au uitat şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele în odaia de vară.” 25 Au aşteptat multă vreme şi, fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat şi iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. 26 Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării şi a scăpat în Seira. 27 Cum a ajuns, a sunat(CO) din trâmbiţă în muntele(CP) lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorât cu el din munte şi el s-a pus în fruntea lor. 28 El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul(CQ) a dat în mâinile voastre pe vrăjmaşii voştri moabiţi.” Ei s-au pogorât după el, au pus stăpânire pe vadurile(CR) Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat unul. 30 În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Şi ţara(CS) a avut odihnă optzeci de ani.
Şamgar
31 După el, a urmat Şamgar(CT), fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otig(CU) de plug. Şi el a fost un izbăvitor(CV) al lui Israel(CW).
Ispitirea lui Isus Hristos
4 Isus(A), plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus(B) de Duhul în pustie, 2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic(C) în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. 3 Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”. 4 Isus i-a răspuns: „Este scris(D): ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” 5 Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, 6 şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată(E) şi o dau oricui voiesc. 7 Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 8 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris(F): ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti’.” 9 Diavolul(G) L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; 10 căci este scris(H): ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’ 11 şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ ” 12 Isus i-a răspuns: „S-a(I) spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.” 13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până(J) la o vreme.
Isus în Galileea
14 Isus(K), plin de(L) puterea Duhului, S-a întors în Galileea(M) şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. 15 El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
Isus propovăduieşte la Nazaret
16 A venit în Nazaret(N), unde fusese crescut, şi(O), după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească 17 şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18 „Duhul(P) Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi 19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. 21 Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”. 22 Şi toţi Îl vorbeau de bine, se(Q) mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare(R) nu este acesta feciorul lui Iosif?” 23 Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria(S) Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’(T).” 24 „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc(U) nu este primit bine în patria lui. 25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe(V) văduve în Israel, 26 şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi(W) mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” 28 Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. 29 Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. 30 Dar Isus a trecut(X) prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.