Old/New Testament
Legi asupra jertfelor
15 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2 „Vorbeşte(A) copiilor lui Israel şi spune-le:
‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea 3 şi(B) veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere-de-tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea(C) unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre(D), ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros(E) plăcut Domnului, 4 cel(F) ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca(G) dar de mâncare a zecea parte(H) dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn, 5 iar(I) vin pentru jertfa de băutură la arderea-de-tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel. 6 Pentru un berbec(J), să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn 7 şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 8 Dacă aduci un viţel, fie ca ardere-de-tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţumire(K) Domnului, 9 să(L) aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn, 10 şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 11 Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied. 12 După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor. 13 Aşa(M) să facă lucrurile acestea orice băştinaş când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 14 Dacă un străin care locuieşte la voi sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi. 15 Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi înaintea Domnului. 16 O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.’ ”
Pârga plămădelii
17 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 18 „Vorbeşte(N) copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când veţi intra în ţara în care vă voi duce 19 şi când veţi mânca pâine(O) din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul. 20 Ca dar ridicat, să aduceţi o turtă din pârga(P) plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul(Q) care se ia întâi din arie. 21 Din pârga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
Păcatele fără voie
22 Dacă(R) păcătuiţi fără voie şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul, 23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai târziu din neam în neam, 24 dacă(S) păcatul a fost făcut fără voie şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere-de-tot, de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul(T) său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap(U) ca jertfă de ispăşire. 25 Preotul(V) să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel, şi li se va ierta, căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus darul lor: o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie. 26 Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie. 27 Dacă(W) unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28 Preotul(X) să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta. 29 Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege(Y), când va păcătui fără voie. 30 Dar(Z), dacă cineva, fie băştinaş, fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul, acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, 31 căci a nesocotit(AA) Cuvântul Domnului şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa(AB) pentru nelegiuirea lui’.”
Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului
32 Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit(AC) pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. 33 Cei ce-l găsiseră strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea. 34 L-au aruncat în temniţă(AD), căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. 35 Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta(AE) să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea(AF) să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” 36 Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
Ciucurii de la veşminte
37 Domnul a zis lui Moise: 38 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă(AG), din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor. 39 Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi(AH) după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi(AI) la curvie. 40 Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi(AJ) pentru Dumnezeul vostru. 41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”
Core, Datan şi Abiram
16 Core(AK), fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab şi On, fiul lui Pelet, câteşitrei fiii lui Ruben. 2 S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi(AL) la sfat şi care erau oameni cu nume. 3 Ei s-au adunat(AM) împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Destul! Căci toată(AN) adunarea, toţi sunt sfinţi şi Domnul(AO) este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?” 4 Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut(AP) cu faţa la pământ. 5 A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfânt(AQ) şi-l va lăsa să se apropie(AR) de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va(AS) alege. 6 Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui. 7 Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!” 8 Moise a zis lui Core: „Ascultaţi dar, copiii lui Levi! 9 Prea puţin(AT) lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales(AU) din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-i slujiţi? 10 V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia! 11 De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron(AV), ca să cârtiţi împotriva lui?” 12 Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim. 13 N-ajunge(AW) că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi(AX) stăpâneşti peste noi? 14 Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară(AY) unde curge lapte şi miere(AZ) şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!” 15 Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta(BA) la darul lor. Nu le-am luat nici(BB) măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia din ei.” 16 Moise a zis lui Core: „Tu(BC) şi toată ceata ta mâine să fiţi(BD) înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron. 17 Luaţi-vă fiecare cădelniţa, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe, tu şi Aaron; să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.” 18 Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron. 19 Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci, slava(BE) Domnului s-a arătat întregii adunări. 20 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: 21 „Despărţiţi-vă(BF) din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o(BG) clipă.” 22 Ei au(BH) căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor(BI) oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?” 23 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 24 „Vorbeşte adunării şi spune-i: ‘Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!’ ” 25 Moise s-a sculat şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el. 26 A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă(BJ) de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.” 27 Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor. 28 Moise a zis: „Iată cum(BK) veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu lucrez din(BL) capul meu. 29 Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul, 30 dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit(BM), dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor pogorî de(BN) vii în Locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.” 31 Pe când(BO) isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. 32 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi(BP) oamenii lui Core şi toate averile lor. 33 Şi s-au pogorât astfel de vii în Locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot şi au pierit din mijlocul adunării. 34 Tot Israelul care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit, căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!” 35 Un foc(BQ) a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia. 36 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 37 „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci sunt(BR) sfinţite. 38 Cu cădelniţele acestor oameni(BS) care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sunt sfinţite, să slujească de aducere-aminte(BT) copiilor lui Israel.” 39 Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului. 40 Acesta este un semn de aducere-aminte pentru copiii lui Israel, pentru(BU) ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
O nouă răzvrătire a poporului
41 A doua zi, toată adunarea(BV) copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!” 42 Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi pe când îşi îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit(BW) norul şi s-a arătat slava Domnului. 43 Atunci, Moise şi Aaron(BX) au venit înaintea cortului întâlnirii. 44 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 45 „Daţi-vă(BY) la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei(BZ) au căzut cu feţele la pământ 46 şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei, căci a(CA) izbucnit mânia Domnului şi a început urgia.” 47 Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod. 48 S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat. 49 Paisprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. 50 Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
6 Isus a(A) plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De(B) unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele(C) lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau(D) o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu(E) este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”. 5 N-a(F) putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se(G) mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea(H) satele de primprejur şi învăţa pe norod.
7 Atunci(I) a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 să(J) se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11 Şi(K), dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi(L)îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. 13 Scoteau mulţi draci şi(M) ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 Împăratul Irod a auzit(N) vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el”. 15 Alţii(O) ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”. 16 Dar(P) Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi”. 17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi(Q) este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea(R) de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere. 21 Totuşi(S) a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua(T) naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”. 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori(U) ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea”. 24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Împăratul(V) s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.