Old/New Testament

5 „Şi tu, fiul omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras şi trece-o^(A) peste cap şi barbă. Ia apoi o cumpănă de cântărit şi împarte părul. ² O treime^(B) din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii^(C), când se vor împlini zilele^(D) împresurării; o treime ia-o şi taie-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vânt, căci voi trage sabia după ei. ³ Totuşi^(E) ia vreo câţiva peri şi strânge-i în poalele hainei tale. ⁴ Din aceştia să mai iei iarăşi vreo câţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi^(F) în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sunt ţări. ⁶ Dar el s-a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele şi s-a făcut mai vinovat decât neamurile şi ţările de primprejur, căci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele.” ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că aţi fost mai îndărătnici decât neamurile care vă înconjoară; pentru că n-aţi urmat poruncile Mele şi n-aţi împlinit legile Mele şi n-aţi lucrat nici măcar după^(G) legile neamurilor care vă înconjoară, ⁸ din pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, am necaz pe tine şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, sub ochii neamurilor. ⁹ Din pricina tuturor urâciunilor tale, îţi voi face^(H) ce n-am făcut niciodată şi nici nu voi mai face vreodată. ¹⁰ De aceea, părinţii vor mânca^(I) pe copiii lor în mijlocul tău şi copiii vor mânca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta şi voi risipi^(J) în toate vânturile pe toţi cei ce vor mai rămâne din tine. ¹¹ De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, pentru că Mi-ai pângărit^(K) Locaşul Meu cel Sfânt cu toţi idolii şi toate urâciunile^(L) tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu^(M) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura. ¹² O treime^(N) din locuitorii tăi va muri de ciumă şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău şi o treime o voi risipi^(O) în toate vânturile şi voi scoate sabia^(P) după ei. ¹³ Îmi voi potoli^(Q) astfel mânia, Îmi voi domoli^(R) astfel urgia cu ei şi Mă^(S) voi răzbuna ca să ştie^(T) că Eu, Domnul, am vorbit în mânia Mea, vărsându-Mi urgia peste ei. ¹⁴ Te voi preface^(U) într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară înaintea tuturor trecătorilor. ¹⁵ Vei ajunge de ocară^(V) şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile care te înconjoară când voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mânie, cu urgie şi cu^(W) pedepse aspre – Eu, Domnul, o spun – când voi arunca^(X) împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei, care dau moartea şi pe care le voi trimite să vă nimicească. ¹⁶ Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea şi vă voi sfărâma toiagul^(Y) pâinii. ¹⁷ Voi trimite împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele^(Z) sălbatice, care vă vor lăsa fără copii. Ciuma^(AA) şi vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău; voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc’.”

6 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului^(AB), întoarce-ţi faţa spre munţii^(AC) lui Israel, proroceşte împotriva lor ³ şi zi: ‘Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: «Iată, voi aduce sabia împotriva voastră şi vă voi nimici^(AD) înălţimile. ⁴ Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi voi face^(AE) ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri. ⁵ Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre. ⁶ Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite şi înălţimile, pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi vor pieri, stâlpii voştri închinaţi Soarelui vor fi tăiaţi şi lucrările voastre, nimicite. ⁷ Morţii vor cădea în mijlocul vostru şi veţi şti^(AF) că Eu sunt Domnul. ⁸ Dar^(AG) voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri când veţi fi risipiţi în felurite ţări. ⁹ Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi^(AH) inima preacurvară şi necredincioasă şi ochii^(AI) care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă^(AJ) de ei înşişi din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor. ¹⁰ Şi vor şti că Eu sunt Domnul şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimite toate aceste rele».’ ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Bate din mâini^(AK), dă din picioare şi zi: «Vai!» pentru toate urâciunile cele rele ale casei lui Israel care va^(AL) cădea lovită de sabie, de foamete şi de ciumă. ¹² Cine va fi departe va muri de ciumă şi cine va fi aproape va cădea ucis de sabie, iar cine va rămâne şi va fi împresurat va pieri de foame. Aşa^(AM) Îmi voi potoli urgia asupra lor. ¹³ Şi veţi şti^(AN) că Eu sunt Domnul când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt^(AO), pe toate vârfurile^(AP) munţilor, sub^(AQ) orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor. ¹⁴ Îmi voi întinde^(AR) mâna împotriva lor şi voi face ţara deşartă şi pustie, de la pustie până la Dibla^(AS), pretutindeni unde locuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.’ ”

7 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Şi tu, fiul omului, ascultă. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: ‘Vine sfârşitul^(AT), vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării! ³ Acum vine sfârşitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca^(AU) după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale. ⁴ Ochiul Meu va fi fără milă^(AV) pentru tine şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti^(AW) că Eu sunt Domnul.’ ⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită! ⁶ Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit! ⁷ Îţi vine rândul^(AX), locuitor al ţării! Vine vremea^(AY), se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie, pe munţi! ⁸ Acum Îmi voi vărsa în curând urgia^(AZ) peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca^(BA) după faptele tale şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. ⁹ Ochiul Meu^(BB) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti^(BC) că Eu sunt Domnul, Cel ce loveşte! ¹⁰ Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine^(BD) rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria! ¹¹ Silnicia^(BE) s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni^(BF) nu-i boceşte! ¹² Vine vremea^(BG), se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi. ¹³ Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulţimi nu va fi schimbată şi din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-şi va păstra viaţa. ¹⁴ Sună trâmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă, căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi. ¹⁵ Afară^(BH) bântuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete şi ciumă. ¹⁶ Fugarii^(BI) lor, când scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui. ¹⁷ Mâinile^(BJ) tuturor au slăbit şi genunchii tuturor se topesc ca apa. ¹⁸ Se încing^(BK) cu saci şi-i apucă^(BL) groaza. Toate feţele sunt acoperite de ruşine şi toate capetele sunt rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe uliţe şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul^(BM) sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele, căci el i-a aruncat^(BN) în nelegiuirea lor. ²⁰ Se făleau cu podoaba lor măreaţă şi cu ea au făcut^(BO) icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scârbă pentru ei. ²¹ O voi da de jaf în mâinile străinilor şi ca pradă nelegiuiţilor pământului ca s-o pângărească. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi Mi se va pângări Locaşul Meu cel Sfânt; da, prădătorii vor pătrunde în el şi-l vor pângări. ²³ Pregătiţi lanţurile! Căci ţara^(BP) este plină de omoruri şi cetatea este plină de silnicie. ²⁴ Voi aduce popoarele cele mai rele ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici şi sfintele lor locaşuri vor fi pângărite. ²⁵ Vine prăpădul! Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i! ²⁶ Vine nenorocire peste^(BQ) nenorocire, zvon după zvon. Ei cer^(BR) vedenii prorocilor, dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrânii nu mai pot da sfaturi. ²⁷ Împăratul jeleşte, voievodul se înspăimântă şi mâinile poporului ţării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviinţă, şi vor şti^(BS) că Eu sunt Domnul.’ ”

12 Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să^(A) dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să^(B) alergăm cu stăruinţă^(C) în alergarea care ne stă înainte. ² Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care^(D), pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade^(E) la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ³ Uitaţi-vă dar^(F) cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca^(G) nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. ⁴ Voi nu v-aţi împotrivit încă^(H) până la sânge în lupta împotriva păcatului. ⁵ Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu^(I) dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. ⁶ Căci Domnul pedepseşte pe^(J) cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” ⁷ Suferiţi^(K) pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? ⁸ Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care^(L) toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. ⁹ Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui^(M) duhurilor şi să trăim? ¹⁰ Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca^(N) să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. ¹¹ Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada^(O) dătătoare de pace a neprihănirii. ¹² Întăriţi-vă^(P) dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; ¹³ croiţi^(Q) cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci^(R) mai degrabă să fie vindecat. ¹⁴ Urmăriţi^(S) pacea cu toţi şi sfinţirea, fără^(T) care nimeni nu va vedea pe Domnul. ¹⁵ Luaţi seama^(U) bine ca^(V) nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca^(W) nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. ¹⁶ Vegheaţi să^(X) nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care^(Y) pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. ¹⁷ Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut^(Z) să capete binecuvântarea, n-a^(AA) fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. ¹⁸ Voi nu v-aţi apropiat de un munte^(AB) care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, ¹⁹ nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut^(AC) să nu li se mai vorbească, ²⁰ (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar^(AD) un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”. ²¹ Şi^(AE) priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”). ²² Ci v-aţi apropiat de^(AF) Muntele Sionului, de^(AG) cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de^(AH) zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, ²³ de Biserica celor întâi născuţi^(AI), care^(AJ) sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul^(AK) tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi^(AL) desăvârşiţi, ²⁴ de Isus, Mijlocitorul^(AM) legământului celui nou şi de sângele^(AN) stropirii, care vorbeşte mai bine decât^(AO) sângele lui Abel. ²⁵ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă^(AP) n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, ²⁶ al^(AQ) cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată^(AR) nu numai pământul, ci şi cerul”. ²⁷ Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea^(AS) lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. ²⁸ Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, ²⁹ fiindcă Dumnezeul^(AT) nostru este „un foc mistuitor”.