Old/New Testament

4 Ce frumoasă^(A) eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama Muntelui Galaad.
² Dinţii^(B) tăi sunt ca o turmă de oi tunse,
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
³ Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz
şi gura ta este drăguţă;
obrazul^(C) tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
⁴ Gâtul^(D) tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă^(E) de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
⁵ Amândouă^(F) ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
⁶ Până^(G) se răcoreşte ziua şi până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămâie.
⁷ Eşti frumoasă de^(H) tot, iubito,
şi n-ai niciun cusur.
⁸ Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vârful Muntelui Amana,
din vârful Muntelui Senir şi^(I) Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
⁹ Mi-ai răpit inima, soro mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
¹⁰ Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale preţuiesc mai^(J) mult decât vinul
şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
¹¹ Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere^(K) şi lapte se află sub limba ta
şi^(L) mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
¹² Eşti o grădină închisă, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
¹³ Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
¹⁴ nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
¹⁵ O fântână din grădini,
un izvor de ape^(M) vii,
ce curge din Liban.
¹⁶ Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre^(N) iubitul meu în grădina lui,
şi să mănânce din roadele ei alese!

5 Eu intru^(O) în grădina mea, soro mireaso,
îmi culeg smirna cu miresmele mele,
îmi mănânc^(P) fagurele de miere cu mierea mea,
îmi beau vinul cu laptele meu…
Mâncaţi, prieteni^(Q),
beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
² Adormisem, dar inima îmi veghea…
Este glasul preaiubitului meu, care bate^(R):
„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito!
Căci capul îmi este plin de rouă,
cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –
³ „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăşi?
Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăşi?
⁴ Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului,
şi mi-a fost milă de el atunci.
⁵ M-am sculat să deschid iubitului meu,
în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă
şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă
pe mânerul zăvorului.
⁶ Am deschis iubitului meu,
dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.
Înnebuneam când îmi vorbea.
L-am căutat^(S), dar nu l-am găsit;
l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
⁷ Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit;
m-au bătut, m-au rănit;
mi-au luat marama străjerii^(T) de pe ziduri.
⁸ Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu,
ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste!” –
⁹ Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
o, cea mai frumoasă dintre femei?
Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
de ne rogi aşa de fierbinte? –
¹⁰ Iubitul meu este alb şi rumen,
deosebindu-se din zece mii.
¹¹ Capul lui este o cunună de aur curat,
pletele lui ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul.
¹² Ochii^(U) lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor,
scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.
¹³ Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare;
buzele^(V) lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
¹⁴ Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit;
trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
¹⁵ picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat.
Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
¹⁶ Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec.
Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –