Old/New Testament
27 Nu(A) te făli cu ziua de mâine,
căci nu ştii ce poate aduce o zi.
2 Să te laude altul(B), nu gura ta,
un străin, nu buzele tale.
3 Piatra este grea şi nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă.
4 Furia este fără milă şi mânia năvalnică,
dar cine(C) poate sta împotriva geloziei?
5 Mai bine o mustrare(D) pe faţă
decât o prietenie ascunsă.
6 Rănile(E) făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui,
dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.
7 Sătulul calcă în picioare fagurul de miere,
dar pentru cel(F) flămând toate amărăciunile sunt dulci.
8 Ca pasărea plecată din cuibul ei,
aşa este omul plecat din locul său.
9 Cum înveselesc untdelemnul şi tămâia inima,
aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
10 Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai(G) bine un vecin aproape decât un frate departe.
11 Fiule(H), fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
şi(I) atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.
12 Omul chibzuit(J) vede răul şi se ascunde,
dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.
13 Ia-i(K) haina, căci s-a pus chezaş pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine.
14 Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă
este privită ca un blestem.
15 O(L) streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie,
şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna.
16 Cine o opreşte, parcă opreşte vântul
şi parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă.
17 După cum fierul ascute fierul,
tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.
18 Cine(M) îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui
şi cine-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit.
19 Cum răspunde în apă faţa la faţă,
aşa răspunde inima omului inimii omului.
20 După cum Locuinţa morţilor(N) şi adâncul nu se pot sătura,
tot aşa nici ochii(O) omului nu se pot sătura.
21 Ce este tigaia(P) pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului,
aceea este bunul nume pentru un om.
22 Pe nebun, chiar(Q) dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n-ar ieşi din el.
23 Îngrijeşte bine de oile tale,
şi ia seama la turmele tale.
24 Căci nicio bogăţie nu ţine veşnic
şi nici cununa nu rămâne pe vecie.
25 După ce se ridică fânul(R), se arată verdeaţa nouă,
şi ierburile de pe munţi sunt strânse.
26 Mieii sunt pentru îmbrăcăminte
şi ţapii, pentru plata ogorului;
27 laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale
şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.
28 Cel rău(S) fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.
2 Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi,
dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.
3 Un om(T) sărac care apasă pe cei obijduiţi
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.
4 Cei ce(U) părăsesc Legea laudă pe cel rău,
dar(V) cei ce păzesc Legea se mânie pe el.
5 Oamenii(W) dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,
dar cei ce(X) caută pe Domnul înţeleg totul.
6 Mai(Y) mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât bogatul care umblă pe căi sucite.
7 Cel ce(Z) păzeşte legea este un fiu priceput,
dar cel ce(AA) umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.
8 Cine(AB) îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă,
le strânge pentru cel ce are milă de săraci.
9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea,
chiar(AC) şi rugăciunea lui este o scârbă.
10 Cine(AD) rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar(AE) oamenii fără prihană moştenesc fericirea.
11 Omul bogat se crede înţelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează.
12 Când(AF) biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă,
dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.
13 Cine(AG) îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte,
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
14 Ferice de omul care(AH) se teme necontenit,
dar(AI) cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.
15 Ca un leu(AJ) care răcneşte şi ca un urs flămând,
aşa este(AK) cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.
16 Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire,
dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.
17 Un om(AL) al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia
fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.
18 Cine(AM) umblă în neprihănire găseşte mântuirea,
dar cine(AN) umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.
19 Cine(AO) îşi lucrează câmpul are belşug de pâine,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.
20 Un om credincios este năpădit de binecuvântări,
dar(AP) cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.
21 Nu este bine să(AQ) cauţi la faţa oamenilor;
chiar pentru(AR) o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.
22 Un om(AS) pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,
şi nu ştie că lipsa va veni peste el.
23 Cine(AT) mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,
decât cel cu limba linguşitoare.
24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat
este tovarăş(AU) cu nimicitorul.
25 Cel lacom(AV) stârneşte certuri,
dar(AW) cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.
26 Cine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.
27 Cine(AX) dă săracului nu duce lipsă,
dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.
28 Când(AY) se înalţă cei răi, fiecare(AZ) se ascunde,
dar, când pier ei, cei buni se înmulţesc.
29 Un(BA) om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
2 Când(BB) se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpâneşte cel rău, poporul(BC) geme.
3 Cine(BD) iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar(BE) cine umblă cu curvele risipeşte averea.
4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimiceşte.
5 Cine linguşeşte pe aproapele său
îi întinde un laţ sub paşii lui.
6 În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură.
7 Cel(BF) bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
8 Cei(BG) uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc(BH) mânia.
9 Când se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau(BI) să tot râdă, căci pace nu se face.
10 Oamenii(BJ) setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
11 Nebunul(BK) îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpâneşte.
12 Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
13 Săracul şi asupritorul se(BL) întâlnesc,
dar Domnul(BM) le luminează ochii la amândoi.
14 Un împărat(BN) care judecă pe săraci după(BO) adevăr
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
15 Nuiaua(BP) şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul(BQ) lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
16 Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar(BR) cei buni le vor vedea căderea.
17 Pedepseşte-ţi(BS) fiul, şi el îţi va da odihnă
şi îţi va aduce desfătare sufletului.
18 Când(BT) nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar(BU) ferice de poporul care păzeşte Legea!
19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai(BV) mult de la un nebun decât de la el.
21 Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
22 Un om(BW) mânios stârneşte certuri
şi un înfuriat face multe păcate.
23 Mândria(BX) unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul şi nu spune nimic.
25 Frica(BY) de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26 Mulţi(BZ) umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
Pavel îşi apără slujba lui
10 Eu(A), Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel(B) „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” – 2 vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să(C) alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească. 3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. 4 Căci(D) armele cu care ne luptăm(E) noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci(F) sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să(G) surpe întăriturile. 5 Noi răsturnăm(H) izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6 Îndată(I) ce se va săvârşi(J) ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7 La(K) înfăţişare vă uitaţi? Dacă(L) cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi(M). 8 Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu(N) stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu(O) mi-ar fi ruşine. 9 Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele. 10 „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere, dar(P) când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul(Q) lui n-are nicio greutate”. 11 Cine judecă aşa să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!
Pavel şi potrivnicii lui
12 Negreşit(R), n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. 13 Noi(S) însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. 14 Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci(T), în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. 15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu(U) ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. 16 Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. 17 Ci „oricine(V) se laudă să se laude în Domnul”. 18 Pentru că nu(W) cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe(X) care Domnul îl laudă.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.