Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
Proverbele 13-15

13 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar(A) batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
Prin rodul gurii(B) ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de silnicie.
Cine-şi(C) păzeşte gura îşi păzeşte sufletul;
cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
Leneşul(D) doreşte mult, şi totuşi n-are nimic,
dar cei harnici se satură.
Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase,
dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.
Neprihănirea(E) păzeşte pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
Unul(F) face pe bogatul, şi n-are nimic,
altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii.
Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,
dar săracul n-ascultă mustrarea.
Lumina(G) celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge.
10 Prin mândrie se aţâţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
11 Bogăţia(H) câştigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.
12 O nădejde amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă(I) împlinită este un pom de viaţă.
13 Cine nesocoteşte(J) Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
14 Învăţătura(K) înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele(L) morţii.
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă.
16 Orice(M) om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,
dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
17 Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios(N) aduce tămăduire.
18 Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel(O) ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
19 Împlinirea unei dorinţe(P) este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
21 Nenorocirea urmăreşte pe cei(Q) ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile(R) păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
23 Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană(S) îmbelşugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
24 Cine(T) cruţă nuiaua urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.
25 Cel(U) neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă.

14 Femeia(V) înţeleaptă îşi zideşte(W) casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar(X) cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.
În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar(Y) pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
Un martor(Z) credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte,
dar pentru omul priceput(AA) ştiinţa este lucru uşor.
Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.
Cei(AB) nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
10 Inima îşi cunoaşte necazurile
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
11 Casa(AC) celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
12 Multe căi pot(AD) părea bune omului,
dar la(AE) urmă se văd că duc la moarte.
13 De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită
şi bucuria poate sfârşi(AF) prin necaz.
14 Cel cu inima rătăcită se satură(AG) de căile lui
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
15 Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
16 Înţeleptul(AH) se teme şi se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
17 Cine este iute la mânie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urât.
18 Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
20 Săracul(AI) este urât chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar(AJ) ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
22 În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23 Oriunde se munceşte este şi câştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
25 Martorul(AK) care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni.
26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
27 Frica(AL) de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii.
28 Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
29 Cine(AM) este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar pizma(AN) este putrezirea(AO) oaselor.
31 Cine(AP) asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul(AQ) său,
dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit(AR) chiar şi la moarte trage nădejde.
33 Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,
dar în(AS) mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
34 Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor.
35 Un împărat are plăcere(AT) de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.

15 Un răspuns(AU) blând potoleşte mânia,
dar o vorbă(AV) aspră aţâţă mânia.
Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura(AW) nesocotiţilor împroaşcă nebunie.
Ochii Domnului sunt în(AX) orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul.
Nesocotitul(AY) dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar(AZ) cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare.
Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată.
Jertfa(BA) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă(BB) după neprihănire.
10 Cine părăseşte cărarea este aspru(BC) pedepsit,
şi cine(BD) urăşte mustrarea va muri.
11 Locuinţa morţilor(BE) şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile(BF) oamenilor!
12 Batjocoritorului(BG) nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
13 O inimă(BH) veselă înseninează faţa,
dar, când(BI) inima este tristă, duhul este mâhnit.
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar(BJ) cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
16 Mai(BK) bine puţin cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare!
17 Mai(BL) bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură.
18 Un om(BM) iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19 Drumul(BN) leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
20 Un fiu(BO) înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa.
21 Nebunia(BP) este o bucurie pentru cel fără minte,
dar(BQ) un om priceput merge pe drumul cel drept.
22 Planurile nu izbutesc când(BR) lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Şi ce bună este o(BS) vorbă spusă la vreme potrivită!
24 Pentru cel înţelept, cărarea(BT) vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.
25 Domnul surpă casa(BU) celor mândri,
dar întăreşte hotarele(BV) văduvei.
26 Gândurile(BW) rele sunt urâte Domnului,
dar(BX) cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
27 Cel(BY) lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui neprihănit se gândeşte(BZ) ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.
29 Domnul Se depărtează(CA) de cei răi,
dar ascultă rugăciunea(CB) celor neprihăniţi.
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele.
31 Urechea(CC) care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
33 Frica(CD) de Domnul este şcoala înţelepciunii
şi smerenia merge înaintea(CE) slavei.

2 Corinteni 5

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru(A) trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem(B) în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi(C) nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi(D) cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel(E) ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a(F) dat arvuna Duhului. Aşadar noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm(G) prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere şi ne place(H) mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. 10 Căci(I) toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca(J) fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Făptura cea nouă

11 Ca unii care cunoaştem deci frica(K) de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu(L) ne cunoaşte bine şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre. 12 Cu aceasta nu(M) ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă(N) cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu cu ce este în inimă. 13 În adevăr, dacă(O) ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14 Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit(P) pentru toţi, toţi deci au murit. 15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca(Q) cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. 16 Aşa că(R), de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi(S) acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. 17 Căci, dacă este(T) cineva în Hristos, este o făptură(U)[a] nouă. Cele(V) vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 18 Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care(W) ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; 19 că adică, Dumnezeu(X) era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20 Noi dar, suntem trimişi(Y) împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum(Z) Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe(AA) Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El(AB).

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.