Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
Psalmi 57-59

Psalmul 57

Către mai-marele cântăreţilor.

„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul

Ai milă(A) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la(B) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până(C) vor trece nenorocirile.
Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care(D) lucrează pentru mine.
El(E) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă(F) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va(G) trimite bunătatea şi credincioşia.
Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai(H) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă(I) este o sabie ascuţită.
Înalţă-Te(J) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Ei(K) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
Inima mea este tare(L), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflete(M)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
Te voi lăuda(N) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci(O) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
11 Înalţă-Te(P) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!

Psalmul 58

Către mai-marele cântăreţilor.

„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David

Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă(Q) silnicia mâinilor voastre.
Cei răi sunt stricaţi încă din(R) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
Au o otravă(S) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide(T) surde, care îşi astupă urechea,
care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
Dumnezeule, zdrobeşte-le(U) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
Să se risipească(V) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca(W) stârpitura unei femei!
Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl(X) va lua vârtejul.
10 Cel(Y) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele(Z) în sângele celor răi.
11 Şi(AA) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă(AB) pe pământ!”

Psalmul 59

Către mai-marele cântăreţilor.

„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare

Dumnezeule, scapă-mă(AC) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la(AD) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără(AE) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te(AF), ieşi inaintea mea şi priveşte!
Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
Se(AG) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii(AH);
căci zic: „Cine(AI) aude?”
Dar Tu(AJ), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci(AK) Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese(AL) înainte,
Dumnezeu(AM) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i(AN) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare(AO) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i(AP) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i(AQ) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14 Se(AR) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă(AS) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, Tăria(AT) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci(AU) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

Romani 4

Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam(A)? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit(B) prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? „Avraam(C) a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui(D) ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit(E), credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice(F)”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a(G) primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să(H) fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta 12 şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.

Moştenirea vine prin credinţă

13 În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni(I) lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. 14 Căci(J), dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică şi făgăduinţa este nimicită, 15 pentru că Legea(K) aduce mânie, şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har(L), şi pentru ca(M) făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care(N) are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am(O) rânduit să fii tatăl multor neamuri”. El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care(P) învie morţii şi care cheamă lucrurile(Q) care nu sunt, ca şi cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa(R) va fi sămânţa ta”. 19 Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a(S) uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate(T) să şi împlinească. 22 De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” 23 Dar nu(U) numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, 24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel(V) ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care(W) a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat(X) din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.