Old/New Testament
Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei
32 După(A) aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite cu gând să pună mâna pe ele. 2 Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui. 4 S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?” 5 Ezechia s-a(B) îmbărbătat; a zidit(C) din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo(D), în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. 6 A pus căpetenii de război peste popor şi le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: 7 „Întăriţi-vă(E) şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă(F) temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi(G) sunt mai mulţi decât cu el. 8 Cu el este un braţ de carne(H), dar cu(I) noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
Trimişii lui Sanherib
9 După aceea(J), Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10 „Aşa(K) vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: «Domnul(L), Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? 12 Oare nu(M) Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el!»? 13 Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut(N) ei să le izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15 Să(O) nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” 16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. 17 Şi a trimis o scrisoare(P) batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum(Q) dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18 Slujitorii lui Sanherib au strigat(R) cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care(S) era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea(T) mâinilor omeneşti.
Nimicirea lui Sanherib
20 Împăratul Ezechia(U) şi prorocul Isaia(V), fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. 21 Atunci, Domnul a trimis(W) un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23 Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim şi au adus daruri bogate(X) lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat(Y) în ochii tuturor popoarelor.
Boala şi moartea lui Ezechia
24 În vremea(Z) aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Dar Ezechia n-a răsplătit(AA) binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat(AB) inima. Mânia(AC) Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26 Atunci, Ezechia(AD) s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul(AE) vieţii lui Ezechia. 27 Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori; 28 hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29 Şi-a zidit cetăţi şi a avut belşug de boi şi de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe(AF) avuţii. 30 Tot Ezechia(AG) a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon şi le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31 Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la(AH) el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce(AI), pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia(AJ) prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea(AK) împăraţilor lui Iuda şi Israel. 33 Ezechia a adormit(AL) cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat(AM) cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
Manase, împăratul lui Iuda
33 Manase avea doisprezece(AN) ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile(AO) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3 A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase(AP) tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli(AQ) Astarteei, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri(AR) a cerurilor şi i-a slujit. 4 A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim(AS) va fi Numele Meu pe vecie.” 5 A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în(AT) cele două curţi ale Casei Domnului. 6 Şi-a trecut(AU) fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu(AV) descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau(AW) duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. 7 A pus(AX) chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa(AY) aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8 Nu voi mai strămuta pe Israel(AZ) din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” 9 Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10 Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. 11 Atunci, Domnul(BA) a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în(BB) lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon. 12 Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit(BC) adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. 13 I-a făcut rugăciuni, şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a(BD) ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut(BE) că Domnul este Dumnezeu. 14 După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon(BF) în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peştilor şi cu care a înconjurat(BG) dealul şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. 15 A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini(BH) şi idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate. 16 A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţumire şi de laudă(BI) şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. 17 Poporul(BJ) jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului, Dumnezeului său. 18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui şi cuvintele prorocilor(BK) care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraţilor lui Israel. 19 Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. 20 Manase a adormit(BL) cu părinţii săi şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
Amon, împăratul lui Iuda
21 Amon avea douăzeci şi doi(BM) de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. 22 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit. 23 Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum(BN) se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. 24 Slujitorii lui au uneltit(BO) împotriva lui şi l-au omorât în casa lui. 25 Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.
19 Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu(A) am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” 22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a(B) dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” 23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” 24 Ana(C) L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei(D) i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt”. 26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27 Petru iar s-a lepădat. Şi îndată(E) a cântat cocoşul.
Isus înaintea lui Pilat
28 Au adus(F) pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?” 30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale”. 31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră”. „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32 Aceasta s-a întâmplat ca(G) să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33 Pilat(H) a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” 34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36 „Împărăţia(I) Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns(J) Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este(K) de aici.” 37 „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
Isus şi Baraba
După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu(L) nu găsesc nicio vină în El. 39 Dar(M), fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” 40 Atunci(N), toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba(O) era un tâlhar.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.