Old/New Testament

Porunca de a-i nimici pe canaaniţi şi pe idolii lor

7 Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara înspre care mergi ca să o iei în stăpânire şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri – pe hitiţi, pe ghirgaşiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai numeroase şi mai puternice decât tine – ² când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da şi le vei învinge, să le nimiceşti^[a] cu totul. Să nu închei legământ cu ele şi nici să nu-ţi fie milă de ele. ³ Să nu te înrudeşti cu ele, dându-ţi fetele fiilor lor sau luând pe fetele lor pentru fiii tăi, ⁴ pentru că i-ar întoarce pe fiii tăi de la Mine şi ar sluji altor dumnezei. Atunci mânia Domnului s-ar aprinde împotriva ta şi te-ar nimici îndată. ⁵ Iată însă ce să le faci: să le dărâmi altarele, să le zdrobeşti stâlpii sacri, să le tai aşerele^[b] şi să le arzi idolii în foc. ⁶ Fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a ales dintre toate popoarele care sunt pe pământ, ca să fiţi poporul Lui, comoara Lui^[c].

⁷ Domnul nu s-a ataşat de voi şi nu v-a ales pentru că sunteţi mai numeroşi decât celelalte popoare, – căci voi sunteţi cei mai neînsemnaţi dintre toate popoarele, – ⁸ ci pentru că Domnul vă iubeşte şi Şi-a respectat jurământul pe care l-a făcut strămoşilor voştri; de aceea v-a scos Domnul cu mână puternică şi v-a eliberat din casa sclaviei, din mâna lui Faraon, monarhul Egiptului. ⁹ Acum dar să ştiţi că Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios, Care Îşi păstrează legământul şi îndurarea până^[d] la a mia generaţie faţă de cei ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui. ¹⁰ Dar răsplăteşte îndată celor care Îl urăsc, nimicindu-i. El nu întârzie să-i răsplătească celui care-L urăşte. ¹¹ De aceea păziţi poruncile, legile şi hotărârile pe care vi le dau astăzi să le împliniţi.

¹² Dacă veţi lua aminte la aceste legi, dacă le veţi păzi şi le veţi împlini, atunci Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va păstra faţă de voi legământul şi îndurarea pe care le-a jurat strămoşilor voştri. ¹³ El vă va iubi, vă va binecuvânta şi vă va înmulţi. Va binecuvânta rodul pântecelor voastre şi rodul pământurilor voastre, grânele, mustul şi uleiul vostru, creşterea cirezilor voastre şi creşterea turmelor voastre în ţara pe care a promis strămoşilor voştri că v-o va da. ¹⁴ Veţi fi binecuvântaţi mai mult decât toate popoarele; la voi nu va exista nici un om şi nici un animal sterp. ¹⁵ Domnul va îndepărta de la voi orice fel de maladie şi nu vă va lovi cu nici una din bolile pe care le-aţi cunoscut în Egipt, dar va lovi cu ele pe toţi aceia care vă urăsc. ¹⁶ Să distrugeţi toate popoarele pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le va da. Ochii voştri să nu privească cu milă spre ele şi să nu slujiţi zeilor lor, fiindcă lucrurile acestea vor fi o capcană pentru voi.

¹⁷ Poate că veţi zice în inimile voastre: «Popoarele acestea sunt mai numeroase decât noi! Cum vom putea să le izgonim?» ¹⁸ Să nu vă temeţi de ele. Aduceţi-vă aminte ceea ce Domnul, Dumnezeul vostru, i-a făcut lui Faraon şi întregului Egipt, ¹⁹ aduceţi-vă aminte de încercările mari pe care le-aţi văzut, de semnele şi de minunile, de mâna puternică şi de braţul cu care El v-a scos. Tot aşa va face Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor popoarelor de care vă temeţi. ²⁰ Mai mult, Domnul, Dumnezeul vostru, va trimite viespi^[e] împotriva lor, până vor fi nimiciţi chiar şi cei ce au mai rămas şi s-au ascuns de voi. ²¹ Să nu vă temeţi de ei fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, Care este în mijlocul vostru, este Dumnezeul cel Mare şi Înfricoşător. ²² Domnul, Dumnezeul vostru, va izgoni aceste neamuri dinaintea voastră încetul cu încetul. Nu le veţi putea nimici repede ca să nu se înmulţească animalele sălbatice împotriva voastră. ²³ Dar Domnul, Dumnezeul vostru, vi le va da vouă, va aduce peste ele o mare groază, până vor fi nimicite. ²⁴ El îi va da pe regii lor în mâinile voastre şi voi le veţi şterge numele de sub cer. Nici un popor nu va putea să vă stea împotrivă, până ce nu le veţi nimici. ²⁵ Chipurile zeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti argintul şi aurul lor şi să nu le iei pentru tine ca să nu ajungă o capcană pentru tine, fiindcă acestea sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeul tău. ²⁶ Să nu aduci în casa ta nici un lucru urâcios dintre lucrurile care sunt puse deoparte pentru distrugere, pentru că, altfel, ai fi şi tu nimicit ca şi el. Să-ţi fie scârbă de ele şi să le dispreţuieşti, fiindcă ele au fost rânduite pentru a fi nimicite.

Israel nu trebuie să-L uite pe Domnul

8 Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri. ² Adu-ţi aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a condus prin pustie în timpul acestor patruzeci de ani, ca să te smerească, să te încerce şi să cunoască ce este în inima ta şi să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. ³ Astfel El te-a smerit, te-a lăsat înfometat şi te-a hrănit cu mana de care nu ştiai nimic nici tu, nici părinţii tăi, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului. ⁴ Hainele nu ţi s-au învechit pe tine, iar picioarele nu ţi s-au umflat în timpul acestor patruzeci de ani. ⁵ Recunoaşte acum că Domnul, Dumnezeul tău, te disciplinează asemenea unui om care îşi disciplinează fiul.

⁶ Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui şi temându-te de El. ⁷ Căci El are să te conducă într-o ţară bună, o ţară cu râuri, izvoare şi pâraie ce izvorăsc din văi şi din munţi, ⁸ o ţară cu grâu şi cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii, cu ulei şi cu miere, ⁹ o ţară unde nu vei duce lipsă de pâine şi nu vei avea nevoie de nimic, o ţară unde stâncile sunt de fier şi din munţii căreia vei putea extrage cuprul.

¹⁰ Când vei mânca şi te vei sătura, să-L binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. ¹¹ Ai grijă ca nu cumva să-L uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo, încât să nu mai păzeşti poruncile, legile şi hotărârile pe care eu ţi le dau astăzi. ¹² Când vei mânca şi te vei sătura, când vei construi şi vei locui în case frumoase ¹³ şi când vei vedea că cirezile şi turmele ţi s-au înmulţit, argintul şi aurul ţi-au sporit şi tot ce ai s-a mărit, ¹⁴ atunci să nu te mândreşti în inima ta şi să nu uiţi de Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. ¹⁵ El te-a condus prin pustia cea mare şi înfricoşătoare cu ţinuturi secetoase, cu şerpi veninoşi şi scorpioni. El a făcut să izvorască apă dintr-o stâncă de cremene. ¹⁶ El ţi-a dat să mănânci în pustie mana pe care nu au cunoscut-o părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, dar cu scopul de a-ţi face bine după aceea. ¹⁷ Să nu zici în inima ta: «Forţa şi puterea mâinilor mele mi-au câştigat aceste bogăţii!» ¹⁸ Ci să-ţi aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, fiindcă El este Cel Ce îţi dă putere să-ţi însuşeşti aceste bogăţii, ca să întărească astfel legământul încheiat cu strămoşii tăi prin jurământ, aşa cum face astăzi.

¹⁹ Dar dacă vei uita de Domnul, Dumnezeul tău, şi te vei duce după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, te asigur astăzi că vei fi nimicit. ²⁰ Veţi pieri la fel ca neamurile pe care Domnul le-a nimicit dinaintea voastră, dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.

Israel – un popor răzvrătit

9 Ascultă, Israele! Astăzi veţi traversa Iordanul ca să începeţi să puneţi stăpânire pe neamuri mai mari şi mai puternice decât voi, cu cetăţi mari şi fortificate până la cer, ² cum sunt anachiţii^[f], un popor puternic şi de statură înaltă, pe care îi cunoaşteţi şi despre care aţi auzit zicându-se: «Cine poate sta împotriva anachiţilor?» ³ Dar să ştiţi astăzi că Domnul, Dumnezeul vostru, va traversa El Însuşi înaintea voastră, ca un foc mistuitor. El îi va distruge şi vi-i va supune, iar voi îi veţi izgoni şi îi veţi nimici repede, aşa cum Domnul v-a promis.

⁴ După ce îi va izgoni dinaintea voastră, să nu începeţi să ziceţi în inimile voastre: «Datorită dreptăţii noastre ne-a adus Domnul să stăpânim această ţară!» Căci din cauza răutăţii acestor neamuri le va izgoni Domnul dinaintea voastră. ⁵ Nu datorită dreptăţii sau onestităţii inimilor voastre veţi intra în stăpânirea teritoriilor lor, ci din cauza răutăţii acestor neamuri Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră, prin aceasta împlinind totodată şi jurământul făcut strămoşilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov. ⁶ Să ştiţi deci că nu din cauza dreptăţii voastre Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat în stăpânire această ţară bună, fiindcă voi sunteţi un popor încăpăţânat.

⁷ Aduceţi-vă aminte şi nu uitaţi cum L-aţi provocat la mânie în pustie. V-aţi împotrivit Lui din ziua în care aţi ieşit din ţara Egiptului, până la sosirea voastră aici. ⁸ La Horeb aţi provocat într-atât mânia Domnului, încât Domnul s-a mâniat pe voi, dorind să vă nimicească. ⁹ Când m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, Tablele Legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. ¹⁰ Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

¹¹ La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat tablele de piatră, Tablele Legământului. ¹² Domnul mi-a zis atunci: «Ridică-te şi coboară-te repede din acest loc fiindcă poporul tău pe care l-ai scos din Egipt s-a pervertit. Repede s-a mai abătut de la calea pe care i-am poruncit-o, turnându-şi un idol!» ¹³ Domnul mi-a vorbit din nou astfel: «Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. ¹⁴ Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri, iar din tine am să fac un neam puternic şi mai numeros decât ei.»

¹⁵ Eu m-am întors şi am coborât de pe munte. Muntele ardea ca un foc, iar cele două Table ale Legământului erau în mâinile mele. ¹⁶ Când m-am uitat, am văzut că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, făcându-vă ca idol un viţel. Repede v-aţi abătut de la calea pe care v-o poruncise Domnul! ¹⁷ Atunci am luat cele două table şi le-am aruncat din mâini, spărgându-le înaintea ochilor voştri. ¹⁸ M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Nu am mâncat pâine şi nici nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor pe care le-aţi săvârşit. Astfel aţi făcut ce este rău înaintea Domnului şi I-aţi provocat mânia. ¹⁹ La vederea mâniei şi furiei Domnului m-am înspăimântat, fiindcă era plin de mânie împotriva voastră până acolo, încât să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta. ²⁰ De asemenea, Domnul a fost foarte supărat şi pe Aaron, încât a dorit să-l omoare, dar m-am rugat atunci şi pentru el. ²¹ Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, şi l-am ars în foc. L-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut cenuşă şi am aruncat cenuşa în pârâul care curgea din munte.

²² Apoi, la Tabera, la Masa şi la Chibrot-Hataava aţi provocat iarăşi mânia Domnului.

²³ Iar când v-a trimis Domnul de la Kadeş-Barnea, zicându-vă: «Duceţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o!», v-aţi împotrivit din nou poruncii Lui. Nu v-aţi încrezut în El şi nu aţi ascultat de glasul Lui. ²⁴ V-aţi împotrivit Domnului de când vă cunosc.

²⁵ M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. ²⁶ M-am rugat Domnului şi I-am zis:

«Stăpâne Doamne, nu distruge poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi ai scos-o din Egipt cu mână tare. ²⁷ Adu-Ţi aminte de slujitorii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea şi păcatul lui, ²⁸ ca nu cumva în ţara din care ne-ai scos să se spună: ‘Pentru că Domnul nu avea putere să-i ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că îi ura, de aceea i-a scos din Egipt, ca să-i omoare în pustie.’ ²⁹ Totuşi ei sunt poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins.»

¹⁹ Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui^[a] ieşeau afară din cetate.

Smochinul uscat. Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:

– Rabbi^[b], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

²² Isus a răspuns:

– Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^[c] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! ²⁴ De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. ²⁵ Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. ²⁶ (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)^[d]

Autoritatea lui Isus

²⁷ Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

³¹ Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». ³² Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

³³ Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.