Old/New Testament
Restaurarea închinării. Rezidirea altarului
3 În luna a şaptea, pe când israeliţii se aflau deja în cetăţile lor, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. 2 Iosua, fiul lui Ioţadak, şi rudele sale dintre preoţi, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi rudele sale au început să rezidească altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3 Au ridicat altarul pe temeliile lui, deşi s-au temut de popoarele din ţară şi au adus pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot de dimineaţă şi de seară. 4 Apoi au ţinut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. 5 După aceea, au adus arderile de tot continue, jertfele pentru fiecare lună nouă[a], jertfele pentru toate sărbătorile închinate Domnului, precum şi cele oferite ca dar de bunăvoie Domnului. 6 Au început să aducă Domnului arderile de tot din prima zi a lunii a şaptea, pe când Templul[b] Domnului nu era încă construit.
Aşezarea temeliilor Casei Domnului
7 Le-au dat argint cioplitorilor în piatră şi tâmplarilor şi le-au dat mâncare, băutură şi ulei sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă lemn de cedru, să-l aducă pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviinţarea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.
8 În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadak, împreună cu restul fraţilor lor – preoţii, leviţii şi toţi cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru şi i-au numit pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. 9 Iosua împreună cu fiii şi cu rudele lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmaşi ai lui Hodavia[c]), precum şi urmaşii lui Henadad cu fiii şi cu rudele lor – leviţii – s-au unit cu toţii ca să îi supravegheze pe cei ce lucrau la Casa lui Dumnezeu. 10 Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoţii, îmbrăcaţi în veşmintele lor, erau pregătiţi să-L laude pe Domnul cu trâmbiţele, iar leviţii, urmaşii lui Asaf, – cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11 Ei au început să-L laude şi să-I mulţumească Domnului, cântând „El este bun! Îndurarea[d] Lui ţine pe vecie[e] faţă de Israel“. Şi tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră puse temeliile Casei Domnului. 12 Mulţi dintre preoţi, leviţi şi căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulţi alţii îşi înălţau glasul, strigând de bucurie. 13 Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.
Opoziţie faţă de rezidirea Casei Domnului şi a Ierusalimului
4 Când duşmanii lui Iuda şi ai lui Beniamin au auzit că cei care fuseseră în captivitate zidesc un Templu[f] pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, 2 s-au apropiat de Zerub-Babel şi de căpeteniile familiilor şi le-au zis:
– Să zidim şi noi cu voi! Căci, asemenea vouă, şi noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe de pe vremea lui Esar-Hadon[g], împăratul Asiriei, cel care ne-a adus aici.
3 Zerub-Babel, Iosua şi căpeteniile familiilor rămase din Israel le-au răspuns:
– Nu se poate să zidiţi împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom zidi pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.
4 Poporul ţării a slăbit avântul celor din poporul lui Iuda, i-a descurajat[h] să mai zidească 5 şi a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le zădărnicească planul. Aşa a fost în toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius[i], împăratul Persiei. 6 La începutul domniei lui Ahaşveroş[j] au scris o plângere împotriva locuitorilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. 7 Iar pe vremea lui Artaxerxes[k], Bişlam, Mitredat, Tabeel şi ceilalţi camarazi ai lor i-au scris lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Scrisoarea era scrisă cu litere aramaice şi în limba aramaică[l].
8 Dregătorul Rehum şi scribul Şimşai i-au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:
9 „De la dregătorul Rehum, scribul Şimşai şi ceilalţi camarazi ai lor, judecători şi emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiţi din Susa 10 şi din celelalte popoare pe care le-a luat în captivitate marele şi vestitul Assurbanipal[m] şi le-a aşezat în cetatea Samariei şi în restul provinciei de peste râu[n] …
11 (Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i-au trimis-o.)
Către împăratul Artaxerxes,
Slujitorii tăi, oamenii provinciei de peste râu, … îţi scriu următoarele:
12 «Să ştie împăratul că iudeii plecaţi de la tine spre noi au ajuns la Ierusalim şi rezidesc cetatea aceea răzvrătită şi rea; ei vor să-i termine de înălţat zidurile şi-i repară temeliile. 13 De aceea să ştie împăratul că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită şi zidurile vor fi terminate, ei nu vor mai plăti nici tributul, nici darea şi nici taxa de trecere şi, prin urmare, vistieria imperială va avea de suferit. 14 Din această cauză, ca unii care mâncăm sarea palatului, nu ne stă bine să vedem cum este necinstit împăratul şi de aceea trimitem această scrisoare ca să-l înştiinţăm pe împărat. 15 Să se cerceteze deci în cartea cronicilor părinţilor tăi! În cartea cronicilor vei găsi scris şi vei afla că cetatea aceasta a fost o cetate răzvrătită, din cauza căreia au avut de suferit regi şi provincii şi în mijlocul căreia s-au iscat răscoale încă din vremuri străvechi. Din acest motiv a şi fost pustiită cetatea aceasta. 16 Facem deci cunoscut împăratului că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită şi zidurile-i vor fi terminate, nu vei mai avea stăpânire în provincia de peste râu.»“
17 Împăratul a trimis următorul răspuns:
„Dregătorului Rehum, scribului Şimşai şi celorlalţi camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria şi în restul provinciei de peste râu:
Pace!
18 Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o a fost citită şi tradusă în prezenţa mea. 19 Am dat ordin să se facă cercetări şi s-a găsit că cetatea aceasta s-a ridicat împotriva împăraţilor încă din vremuri străvechi, dedându-se la răzvrătire şi răscoală. 20 Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste râu şi cărora li se plătea tribut, dare şi taxă de trecere. 21 Prin urmare, daţi ordin ca aceşti oameni să fie opriţi, iar cetatea aceasta să nu mai fie rezidită, până când nu voi da eu o altă înştiinţare. 22 Aveţi grijă să nu fiţi nepăsători faţă de lucrul pe care trebuie să-l faceţi. De ce să crească paguba în dauna împăraţilor?“
23 Imediat după ce s-a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Şimşai şi a camarazilor lor, aceştia s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, şi i-au oprit din lucru prin forţă şi putere. 24 Atunci s-a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim şi a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.
Reluarea lucrărilor la Casa Domnului. Scrisoarea lui Tatnai
5 Profetul Hagai şi profetul Zaharia, fiul lui Ido, au profeţit iudeilor din Iuda şi din Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. 2 Atunci, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadak, au început iarăşi să rezidească Casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Împreună cu ei erau şi profeţii lui Dumnezeu care-i sprijineau. 3 În aceeaşi vreme Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai, precum şi camarazii lor au venit la ei şi i-au întrebat: „Cine v-a dat învoire să rezidiţi această Casă şi să ridicaţi aceste ziduri?“ 4 Apoi au continuat: „Care sunt numele oamenilor care construiesc această clădire?“[o]
5 Dar ochiul Dumnezeului lor veghea asupra celor din sfatul bătrânilor iudeilor, astfel că ei nu aveau să fie opriţi până când nu avea să fie trimisă o înştiinţare către Darius, iar ei nu aveau să primească o scrisoare de la el în această privinţă. 6 Iată o copie a scrisorii trimise împăratului Darius de către Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor emisari, care locuiau în provincia de peste râu. 7 I-au trimis un mesaj în care erau scrise următoarele:
„Către împăratul Darius,
Toată pacea!
8 Să ştie împăratul că ne-am dus în provincia lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui Mare. Oamenii o rezidesc din pietre cioplite, iar în zidurile ei pun bârne de lemn. Lucrarea aceasta avansează repede şi prosperă în mâinile lor. 9 Noi i-am întrebat pe bătrânii aceia cu privire la cine le-a dat învoire să rezidească această Casă şi să ridice aceste ziduri. 10 De asemenea, le-am cerut şi numele, ca astfel să putem scrie numele bărbaţilor din fruntea lor şi să ţi le facem de cunoscut.
11 Ei ne-au răspuns astfel: «Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi rezidim Casa care a fost zidită cu mulţi ani în urmă. Un mare rege al lui Israel o zidise şi o isprăvise. 12 Dar pentru că strămoşii noştri L-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat pe mâna caldeeanului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care a distrus Casa aceasta şi a dus poporul în captivitate, în Babilon. 13 Totuşi în primul an al domniei lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat învoire ca această Casă a lui Dumnezeu să fie rezidită. 14 Chiar şi vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care Nebucadneţar le-a luat din Templul[p] de la Ierusalim şi le-a dus în templul din Babilon, împăratul Cirus le-a luat din templul[q] de la Babilon şi le-a încredinţat celui numit Şeşbaţar, pe care l-a pus apoi guvernator. 15 I-a zis să ia aceste vase, să se ducă să le pună în Templul din Ierusalim şi să rezidească Casa pe locul ei de odinioară. 16 Atunci Şeşbaţar a venit şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Şi iată că de atunci încoace zidim şi nu am terminat încă!»
17 De aceea, dacă împăratul încuviinţează, să se caute în arhivele imperiale de acolo, din Babilon, ca să se vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o învoire cu privire la rezidirea acestei Case a lui Dumnezeu din Ierusalim. Apoi împăratul să ne trimită voia sa cu privire la această situaţie.“
Învierea lui Isus
20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus[a], şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ 3 Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt. 4 Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, 7 dar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat. 8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. 9 Căci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi[b]. 10 Apoi ucenicii s-au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt 12 şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus. 13 Ei au întrebat-o:
– Femeie, de ce plângi?
Ea le-a răspuns:
– Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!
14 După ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus a întrebat-o:
– Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauţi?
Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:
– Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua!
16 – Maria! i-a zis Isus.
Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică:
– Rabbuni[c]! – care înseamnă: „Învăţătorule!“.
17 Isus i-a zis:
– Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!“
18 Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ şi că El i-a spus aceste lucruri.
Isus li Se arată ucenicilor
19 În seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 20 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ 22 Şi spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“
24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“[d], nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici i-au zis:
– L-am văzut pe Domnul!
Dar el le-a zis:
– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!
Isus i Se arată lui Toma
26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“
27 Apoi i-a zis lui Toma:
– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!
28 Toma I-a răspuns:
– Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 Isus i-a zis:
– Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!
Scopul scrierii acestei cărţi
30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi[e] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.