Dregătorul Rehum şi scribul Şimşai i-au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:

„De la dregătorul Rehum, scribul Şimşai şi ceilalţi camarazi ai lor, judecători şi emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiţi din Susa 10 şi din celelalte popoare pe care le-a luat în captivitate marele şi vestitul Assurbanipal[a] şi le-a aşezat în cetatea Samariei şi în restul provinciei de peste râu[b]

11 (Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i-au trimis-o.)

Către împăratul Artaxerxes,

Slujitorii tăi, oamenii provinciei de peste râu, … îţi scriu următoarele:

12 «Să ştie împăratul că iudeii plecaţi de la tine spre noi au ajuns la Ierusalim şi rezidesc cetatea aceea răzvrătită şi rea; ei vor să-i termine de înălţat zidurile şi-i repară temeliile. 13 De aceea să ştie împăratul că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită şi zidurile vor fi terminate, ei nu vor mai plăti nici tributul, nici darea şi nici taxa de trecere şi, prin urmare, vistieria imperială va avea de suferit. 14 Din această cauză, ca unii care mâncăm sarea palatului, nu ne stă bine să vedem cum este necinstit împăratul şi de aceea trimitem această scrisoare ca să-l înştiinţăm pe împărat. 15 Să se cerceteze deci în cartea cronicilor părinţilor tăi! În cartea cronicilor vei găsi scris şi vei afla că cetatea aceasta a fost o cetate răzvrătită, din cauza căreia au avut de suferit regi şi provincii şi în mijlocul căreia s-au iscat răscoale încă din vremuri străvechi. Din acest motiv a şi fost pustiită cetatea aceasta. 16 Facem deci cunoscut împăratului că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită şi zidurile-i vor fi terminate, nu vei mai avea stăpânire în provincia de peste râu.»“

17 Împăratul a trimis următorul răspuns:

„Dregătorului Rehum, scribului Şimşai şi celorlalţi camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria şi în restul provinciei de peste râu:

Pace!

18 Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o a fost citită şi tradusă în prezenţa mea. 19 Am dat ordin să se facă cercetări şi s-a găsit că cetatea aceasta s-a ridicat împotriva împăraţilor încă din vremuri străvechi, dedându-se la răzvrătire şi răscoală. 20 Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste râu şi cărora li se plătea tribut, dare şi taxă de trecere. 21 Prin urmare, daţi ordin ca aceşti oameni să fie opriţi, iar cetatea aceasta să nu mai fie rezidită, până când nu voi da eu o altă înştiinţare. 22 Aveţi grijă să nu fiţi nepăsători faţă de lucrul pe care trebuie să-l faceţi. De ce să crească paguba în dauna împăraţilor?“

23 Imediat după ce s-a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Şimşai şi a camarazilor lor, aceştia s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, şi i-au oprit din lucru prin forţă şi putere. 24 Atunci s-a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim şi a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.

Reluarea lucrărilor la Casa Domnului. Scrisoarea lui Tatnai

Profetul Hagai şi profetul Zaharia, fiul lui Ido, au profeţit iudeilor din Iuda şi din Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. Atunci, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadak, au început iarăşi să rezidească Casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Împreună cu ei erau şi profeţii lui Dumnezeu care-i sprijineau. În aceeaşi vreme Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai, precum şi camarazii lor au venit la ei şi i-au întrebat: „Cine v-a dat învoire să rezidiţi această Casă şi să ridicaţi aceste ziduri?“ Apoi au continuat: „Care sunt numele oamenilor care construiesc această clădire?“[c]

Dar ochiul Dumnezeului lor veghea asupra celor din sfatul bătrânilor iudeilor, astfel că ei nu aveau să fie opriţi până când nu avea să fie trimisă o înştiinţare către Darius, iar ei nu aveau să primească o scrisoare de la el în această privinţă. Iată o copie a scrisorii trimise împăratului Darius de către Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor emisari, care locuiau în provincia de peste râu. I-au trimis un mesaj în care erau scrise următoarele:

„Către împăratul Darius,

Toată pacea!

Să ştie împăratul că ne-am dus în provincia lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui Mare. Oamenii o rezidesc din pietre cioplite, iar în zidurile ei pun bârne de lemn. Lucrarea aceasta avansează repede şi prosperă în mâinile lor. Noi i-am întrebat pe bătrânii aceia cu privire la cine le-a dat învoire să rezidească această Casă şi să ridice aceste ziduri. 10 De asemenea, le-am cerut şi numele, ca astfel să putem scrie numele bărbaţilor din fruntea lor şi să ţi le facem de cunoscut.

11 Ei ne-au răspuns astfel: «Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi rezidim Casa care a fost zidită cu mulţi ani în urmă. Un mare rege al lui Israel o zidise şi o isprăvise. 12 Dar pentru că strămoşii noştri L-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat pe mâna caldeeanului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care a distrus Casa aceasta şi a dus poporul în captivitate, în Babilon. 13 Totuşi în primul an al domniei lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat învoire ca această Casă a lui Dumnezeu să fie rezidită. 14 Chiar şi vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care Nebucadneţar le-a luat din Templul[d] de la Ierusalim şi le-a dus în templul din Babilon, împăratul Cirus le-a luat din templul[e] de la Babilon şi le-a încredinţat celui numit Şeşbaţar, pe care l-a pus apoi guvernator. 15 I-a zis să ia aceste vase, să se ducă să le pună în Templul din Ierusalim şi să rezidească Casa pe locul ei de odinioară. 16 Atunci Şeşbaţar a venit şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Şi iată că de atunci încoace zidim şi nu am terminat încă!»

17 De aceea, dacă împăratul încuviinţează, să se caute în arhivele imperiale de acolo, din Babilon, ca să se vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o învoire cu privire la rezidirea acestei Case a lui Dumnezeu din Ierusalim. Apoi împăratul să ne trimită voia sa cu privire la această situaţie.“

Decretul lui Darius

Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. El a găsit în palatul din Ahmeta[f], din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:

„Memoriu

În primul an de domnie al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe şi să-i fie puse temeliile. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi[g] şi o lăţime de şaizeci de coţi; să aibă trei rânduri de piatră cioplită şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. Mai mult, vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadneţar din Templul[h] de la Ierusalim şi aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneţi în Casa lui Dumnezeu!»

Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii voştri, emisari în provincia de peste râu, depărtaţi-vă de locul acela! Lăsaţi în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsaţi-i pe guvernatorul iudeilor şi pe cei din sfatul bătrânilor iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.

Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceţi pentru aceşti bărbaţi din sfatul bătrânilor iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. Zilnic să se dea preoţilor de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – viţei, berbeci şi miei – pentru arderile de tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum şi grâu, sare, vin şi ulei, ca să nu ducă lipsă 10 şi ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor săi.

11 De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui şi să se ridice bârna ca să fie tras în ţeapă[i] pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.

12 Fie ca Dumnezeul Care Şi-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“

Terminarea şi dedicarea Casei Domnului. Paştele

13 Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14 Prin urmare, cei din sfatul bătrânilor iudeilor au continuat să zidească şi au reuşit, aşa cum le profeţiseră profetul Hagai şi Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit şi au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel şi potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăraţii Persiei. 15 Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar[j], în al şaselea an al domniei împăratului Darius.

16 Israeliţii – preoţii, leviţii şi ceilalţi care fuseseră în captivitate – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui Templu al lui Dumnezeu. 17 Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de viţei, două sute de berbeci şi patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece ţapi, câte un ţap pentru fiecare seminţie. 18 I-au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe leviţi, după grupele lor, să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în Cartea lui Moise.

Footnotes

  1. Ezra 4:10 În aramaică Osnapar, o variantă a lui Assurbanipal, împărat al Asiriei (668-626 î.Cr.)
  2. Ezra 4:10 Teritoriul de la vest de Eufrat: Aram, Fenicia şi restul Canaanului; peste tot în carte
  3. Ezra 5:4 LXX; TM: Apoi le-am spus numele oamenilor care construiesc această clădire.
  4. Ezra 5:14 Vezi nota de la 3:6; şi în v. 15
  5. Ezra 5:14 Sau: palatul
  6. Ezra 6:2 Sau Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan
  7. Ezra 6:3 Aproximativ 30 m
  8. Ezra 6:5 Vezi nota de la 3:6
  9. Ezra 6:11 Sau: spânzurat
  10. Ezra 6:15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, ce corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape şaptezeci de ani după distrugerea lui