Old/New Testament
David, prigonit de Saul
19 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan şi cu toţi slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă lui Ionatan îi era foarte drag David, 2 de aceea l-a înştiinţat spunându-i:
– Tatăl meu, Saul, caută să te ucidă. De aceea păzeşte-te mâine dimineaţă şi stai într-un loc ascuns. 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine şi îţi voi spune ce voi afla.
4 Ionatan a vorbit de bine despre David tatălui său Saul, spunându-i:
– Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ţi-au slujit foarte bine. 5 Şi-a riscat viaţa atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru întreg Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta şi te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuieşti împotriva unui nevinovat,
omorându-l pe David fără nici un motiv?
6 Saul a ascultat de Ionatan şi a jurat:
– Viu este Domnul că David nu va fi ucis.
7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul, căruia David a continuat să-i slujească ca înainte.
8 Între timp a izbucnit din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a pricinuit o înfrângere aşa de mare, încât aceştia au fugit dinaintea lui. 9 Într-o zi, pe când Saul şedea în casa sa, duhul cel rău[a] trimis de Domnul a venit peste el. Saul ţinea în mână o suliţă, iar David cânta la liră. 10 Saul a încercat să-l ţintuiască pe David cu suliţa de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt suliţa în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. 11 Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David ca să-l pândească şi dimineaţa să-l omoare. Însă Mihal, soţia lui David, l-a înştiinţat spunându-i: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi ucis.“
12 Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit şi a scăpat. 13 Apoi Mihal a luat terafimul[b], l-a aşezat în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi l-a acoperit cu o cuvertură. 14 Când Saul a trimis oamenii să-l captureze pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.
15 Dar Saul a trimis oamenii înapoi să-l vadă pe David şi le-a zis:
– Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.
16 Când aceştia au intrat, în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. 17 Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal:
– De ce m-ai trădat în felul acesta şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?
Mihal i-a răspuns:
– El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“
18 David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama şi i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. 19 Saul a fost înştiinţat de lucrul acesta, spunându-i-se:
– David se află la Naiot, în Rama.
20 Atunci Saul a trimis nişte oameni să-l prindă pe David. Însă când aceştia au întâlnit o ceată de profeţi profeţind, avându-l pe Samuel drept conducător, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că şi ei au început să profeţească. 21 Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, el a trimis alţi oameni, dar şi aceştia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni, pentru a treia oară, dar şi aceştia au profeţit. 22 În cele din urmă, a plecat el însuşi spre Rama. A ajuns la fântâna[c] cea mare, care se află în Secu şi a întrebat:
– Unde sunt Samuel şi David?
Cineva i-a răspuns:
– Sunt la Naiot, în Rama.
23 Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el, iar el şi-a continuat drumul profeţind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. 24 S-a dezbrăcat şi el de hainele sale şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?“
David şi Ionatan
20 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan şi l-a întrebat:
– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea şi cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viaţa?
2 Ionatan i-a răspuns:
– Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.
3 Dar David a jurat din nou, zicând:
– Cu siguranţă că tatăl tău a ştiut că am găsit bunăvoinţă la tine şi s-a gândit: „Să nu ştie Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că între mine şi moarte nu mai este decât un pas.
4 – Voi face pentru tine tot ceea ce doreşti, i-a spus Ionatan lui David.
5 – Iată, mâine va fi lună nouă[d] şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec şi să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-i dau voie să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, deoarece acolo va fi adusă jertfa anuală pentru tot clanul.“ 7 Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să ştii că a hotărât să-mi facă rău. 8 În ceea ce te priveşte, arată bunătate faţă de slujitorul tău, fiindcă ai făcut cu el un legământ înaintea Domnului. Iar dacă se găseşte vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuţi! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?
9 – Niciodată! i-a zis Ionatan. Dacă aş fi ştiut că tatăl meu a hotărât să-ţi facă rău, oare nu ţi-aş fi spus?
10 – Cine îmi va da de ştire dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime? l-a întrebat David pe Ionatan.
11 Ionatan i-a răspuns:
– Vino, să ieşim în câmp.
Au ieşit amândoi în câmp 12 şi acolo Ionatan i-a spus lui David:
– Domnul, Dumnezeul lui Israel, este martor că voi iscodi pe tatăl meu mâine şi poimâine cam pe la ceasul acesta. Dacă are gânduri bune pentru tine îţi voi da de ştire. 13 Domnul să se poarte cu Ionatan cu toată asprimea[e] dacă tatăl meu va dori să-ţi facă rău şi eu nu-ţi voi dezvălui lucrul acesta şi nu te voi lăsa să pleci în siguranţă. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost şi cu tatăl meu. 14 Dacă voi mai trăi, să arăţi faţă de mine o îndurare[f] ca cea a lui Dumnezeu, aşa încât să nu fiu ucis 15 şi să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de familia mea, atunci când Domnul va şterge de pe faţa pământului pe fiecare din duşmanii lui David.
16 Astfel a încheiat Ionatan legământ cu familia lui David, spunând: „Domnul să ceară socoteală duşmanilor lui David!“ 17 Ionatan l-a pus pe David să-şi reînnoiască jurământul din pricina dragostei pe care o nutrea pentru el, pentru că-l iubea aşa cum îşi iubea sufletul lui. 18 Apoi i-a zis: „Mâine este lună nouă şi lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. 19 Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară şi să aştepţi lângă stânca Ezel[g]. 20 Eu voi trage trei săgeţi spre ea ca şi când aş trage la ţintă. 21 Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgeţile. Dacă îi voi spune: «Iată, săgeţile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!» atunci să vii pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranţă. Nu este nici un pericol. 22 Dacă însă îi voi spune băiatului: «Iată, săgeţile sunt dincolo de tine», atunci să pleci pentru că Domnul te trimite. 23 Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, Domnul este martor între mine şi tine pe vecie.“
24 David s-a ascuns în câmp. Când a început luna nouă, regele s-a aşezat la masă să mănânce. 25 Regele s-a aşezat pe locul său obişnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în faţa sa[h], iar pe Abner lângă el, în timp ce locul lui David era gol. 26 Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Îşi spunea: „El nu este curat, cu siguranţă nu este curat.“ 27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan:
– De ce nu a venit fiul lui Işai nici ieri şi nici astăzi la masă?
28 Ionatan i-a răspuns:
– David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El mi-a spus: „Dă-mi voie, te rog, să merg acasă fiindcă clanul nostru aduce o jertfă în cetate, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Fii bun, dă-mi voie, te rog, să merg şi să-mi văd fraţii!“ De aceea nu a venit la masa regelui.
30 Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a spus:
– Bastard răzvrătit[i] ce eşti! Crezi că nu ştiu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Işai, spre ruşinea ta şi a mamei tale care te-a născut[j]? 31 Atâta timp cât fiul lui Işai trăieşte pe acest pământ, nici tu şi nici regatul tău nu veţi fi în siguranţă. Trimite deci şi adu-l la mine pentru că trebuie să moară.
32 Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul:
– Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
33 Atunci Saul a aruncat suliţa spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înţeles că tatăl său avea de gând să-l ucidă pe David. 34 S-a ridicat de la masă arzând de mânie şi în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic pentru că era întristat din pricina lui David, căci tatăl său l-a umilit.
35 În dimineaţa următoare, Ionatan a ieşit în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băieţaş. 36 El i-a spus băieţaşului: „Aleargă de găseşte săgeţile pe care le-am tras.“
Băieţaşul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când băieţaşul a sosit la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el:
– Nu-i aşa că săgeata e dincolo de tine?
38 Ionatan a strigat după el:
– Iute! Grăbeşte-te! Nu te opri!
Băieţaşul a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul său. 39 Acesta nu înţelegea nimic; doar Ionatan şi David înţelegeau ce se întâmpla. 40 Ionatan i-a dat băieţaşului armele sale, spunându-i:
– Du-te şi du-le în cetate!
41 După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat şi au plâns împreună, dar David a plâns mai mult. 42 Ionatan i-a zis lui David:
– Mergi în pace! Fie cum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: „Domnul să fie între mine şi tine şi între urmaşii mei şi urmaşii tăi pe vecie.“
Apoi David s-a ridicat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Fuga lui David la Nob
21 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieşit în întâmpinare tremurând şi l-a întrebat:
– De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?
2 David i-a răspuns preotului Ahimelek:
– Regele mi-a încredinţat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu ştie nimic despre misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4 Dar preotul i-a zis:
– Nu am la îndemână pâine obişnuită. Pot doar să-ţi dau pâine sfinţită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.[k]
5 David i-a răspuns preotului:
– Cu adevărat, femeile au fost ţinute departe de noi de când am plecat[l]. Trupurile[m] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obişnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?
6 Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului şi înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.[n]
7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 – Nu ai aici, la îndemână, o suliţă sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9 Preotul i-a răspuns:
– Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfăşurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.
– Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David.
Fuga lui David la Gat
10 David a fugit de Saul în acea zi şi a venit la Achiş, regele Gatului. 11 Slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia:
– Nu este acesta David, regele ţării, şi nu despre el cântau dansând şi spunând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“
12 David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost foarte frică de Achiş, regele Gatului. 13 Şi, sub privirea lor, el şi-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe uşile porţii şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă. 14 Atunci Achiş le-a zis slujitorilor săi:
– Vedeţi bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-aţi adus? 15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l-aţi adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?
Semnul profetului Iona
29 În timp ce mulţimile creşteau la număr, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta. 31 Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de oamenii din generaţia aceasta şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon! 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!
Felinarul trupului
33 Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună într-o ascunzătoare[a] (sau sub un oboroc)[b], ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. 34 Ochiul tău este felinarul trupului tău.[c] Când ochiul tău este sănătos[d], tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric. 35 Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei.“
Vai de voi, farisei!
37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce. 38 Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.[e] 39 Domnul i-a zis:
„Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate! 40 Nesăbuiţilor, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut şi partea dinăuntru? 41 Daţi deci milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vor fi curate pentru voi!
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!
43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiţi să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!
44 Vai de voi! Căci voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie![f]“
45 Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“
46 Dar El a zis:
„Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre!
47 Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri! 48 Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele! 49 De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta», 50 ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,[g] care a pierit între altar şi Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generaţia aceasta!
52 Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!“
53 Când Isus a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L critice cu înverşunare şi să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54 uneltind împotriva Lui ca să-L prindă în cursă cu ceva ce ar putea spune.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.