New Testament in a Year
Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat
37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:
– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39 Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!
41 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!
42 Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“ 45 Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.
Cine este cel mai mare?
46 Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“
De partea lui Isus
49 Ioan a zis:
– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.
50 Isus i-a răspuns:
– Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
Opoziţie din partea samaritenilor
51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor[a], ca să facă pregătirile pentru El. 53 Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis:
–Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)[b]?
55 Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis:
– Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56 Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)[c]
Apoi au plecat într-un alt sat.
Costurile uceniciei
57 În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis:
– (Doamne,)[d] Te voi urma oriunde vei merge!
58 Isus i-a răspuns:
– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.
59 Altuia i-a zis:
– Urmează-Mă!
Dar acela I-a răspuns:
– (Doamne,)[e] dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![f]
60 Isus i-a zis:
– Lasă morţii să-şi îngroape morţii,[g] iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!
61 Un altul a zis:
– Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
62 Dar Isus i-a răspuns:
– Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.