New Testament in a Year

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

²¹ Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)^[a]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. ²² A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui ²³ şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ ²⁴ Isus a plecat împreună cu el.

O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. ²⁵ Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. ²⁶ Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. ²⁷ Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. ²⁸ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²⁹ Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

³⁰ Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:

– Cine s-a atins de hainele Mele?

³¹ Ucenicii I-au zis:

– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

³² El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. ³³ Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. ³⁴ Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

³⁵ În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ ³⁶ Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ ³⁷ N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. ³⁸ Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. ³⁹ El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ ⁴⁰ Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. ⁴¹ A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă^[b]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ ⁴² Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci^[c] ei au înmărmurit de tot. ⁴³ Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.