New Testament in a Year
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege[a]! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile[b] morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea. 25 Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba[c]!
Mai mult, trupul meu va locui în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor[d]
şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii …
mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“[e]
29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.[f] 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice:
„Domnul I-a zis Domnului meu[g]:
«Şezi la dreapta Mea,
35 până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!»“[h]
36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos[i] pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi!
37 Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli:
– Fraţilor, ce să facem?
38 Petru le-a răspuns:
– Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos[j] spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!
40 Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând:
– Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!
41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.
Părtăşia credincioşilor
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; 45 îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. 46 În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.