M’Cheyne Bible Reading Plan

Domnia lui Abia peste Iuda

13 În al optsprezecelea an de domnie a regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. ² El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca^[a] şi era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia şi Ieroboam a fost război. ³ Abia a început lupta, având o oştire de războinici viteji, alcătuită din patru sute de mii de bărbaţi aleşi, iar Ieroboam a aşezat în poziţie de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbaţi aleşi, războinici viteji.

⁴ Abia s-a urcat pe culmea muntelui Ţemarayim, care este în regiunea muntoasă a lui Efraim, şi a zis: „Ieroboam şi întregul Israel, ascultaţi-mă! ⁵ Nu ştiţi voi oare că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat pe vecie lui David şi urmaşilor lui dreptul de domnie peste Israel printr-un legământ de sare^[b]? ⁶ Însă acum, Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul fiului lui David, Solomon, s-a ridicat răzvrătindu-se împotriva stăpânului său! ⁷ Nişte oameni de nimic, nişte nelegiuiţi, i s-au alăturat şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr şi timid, nu le-a putut sta împotrivă. ⁸ Voi credeţi că vă puteţi împotrivi regatului Domnului, care se află în mâna urmaşilor lui David, doar pentru că sunteţi o mare mulţime şi aveţi împreună cu voi viţelul de aur pe care Ieroboam vi l-a făcut ca dumnezeu? ⁹ Oare nu voi i-aţi izgonit pe preoţii Domnului, pe urmaşii lui Aaron şi pe leviţi şi v-aţi făcut apoi preoţi după cum fac popoarele celorlalte ţări, astfel că oricine venea cu câte un viţel şi cu şapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu? ¹⁰ Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit: preoţii care slujesc Domnului sunt urmaşii lui Aaron, iar leviţii se află la slujbele lor. ¹¹ Noi aducem Domnului arderi de tot şi tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată şi aprindem seară de seară sfeşnicul de aur cu candelele lui. Noi păzim porunca Domnului, Dumnezeul nostru! Voi însă L-aţi părăsit. ¹² Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuşi, precum şi preoţii Lui cu trâmbiţele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Israeliţi, nu vă războiţi cu Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, căci nu veţi birui!“

¹³ Atunci Ieroboam i-a chemat în luptă pe cei puşi la pândă, ca să atace prin spate, astfel că trupele lui se aflau în faţa lui Iuda, iar cei puşi la pândă – în spate. ¹⁴ Când Iuda s-a întors, a văzut că are de luptat şi în faţă şi în spate. Atunci au strigat după ajutor la Domnul, iar preoţii au sunat din trâmbiţe. ¹⁵ Bărbaţii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al bărbaţilor lui Iuda, Dumnezeu l-a zdrobit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda. ¹⁶ Israeliţii au fugit dinaintea lui Iuda şi astfel Dumnezeu i-a dat pe israeliţi în mâinile lui Iuda. ¹⁷ Abia şi oamenii săi i-au ucis pe aceştia într-un mare măcel. Au căzut ucişi atunci din Israel cinci sute de mii de bărbaţi aleşi. ¹⁸ Israeliţii au fost umiliţi în acea vreme, iar bărbaţii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s-au încrezut în Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. ¹⁹ Abia l-a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat câteva cetăţi: Betelul cu satele dimprejurul lui, Ieşana cu satele dimprejurul ei şi Efronul cu satele dimprejurul lui. ²⁰ Ieroboam nu şi-a mai redobândit puterea în vremea lui Abia şi a murit lovit de Domnul. ²¹ Dar Abia a crescut în putere. El şi-a luat paisprezece soţii, care i-au născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fiice.

²² Celelalte fapte ale lui Abia, purtarea lui şi ceea ce a spus el sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.

Către îngerul bisericii din Sardes

3 Îngerului bisericii din Sardes^[a] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ştiu faptele tale; îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. ² Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu! ³ Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine. ⁴ Ai totuşi în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat hainele; ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici. ⁵ Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. ⁶ Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Filadelfia

⁷ Îngerului bisericii din Filadelfia^[b] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Sfânt, Celui Adevărat, Celui Care are cheia lui David, Celui Care deschide şi nimeni nu va închide şi Celui Care închide şi nimeni nu va deschide: ⁸ ştiu faptele tale – iată, am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe care n-o poate închide nimeni – ştiu că, deşi ai puţină putere, ai ascultat de Cuvântul Meu şi nu te-ai lepădat de Numele Meu. ⁹ Îi voi face pe cei din sinagoga^[c] lui Satan – care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint – să vină şi să se prosterneze la picioarele tale şi să-şi dea seama că te-am iubit. ¹⁰ Pentru că mi-ai ascultat chemarea la răbdare, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care urmează să vină peste toată omenirea, pentru a-i pune la încercare pe locuitorii pământului. ¹¹ Eu vin curând; ţine ceea ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa! ¹² Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume. ¹³ Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Laodicea

¹⁴ Îngerului bisericii din Laodicea^[d] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Care este Amin^[e], Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu: ¹⁵ ştiu faptele tale, ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot^[f]. O, dacă ai fi rece sau în clocot! ¹⁶ Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea! ¹⁷ Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, ¹⁸ te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat; haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea. ¹⁹ Eu îi mustru şi-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te! ²⁰ Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine. ²¹ Celui ce învinge îi voi da dreptul să şadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot aşa cum şi Eu am învins şi am şezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. ²² Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»“

Porunca de a reconstrui Templul

1 În al doilea an al domniei împăratului Darius, în prima zi a lunii a şasea^[a], Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, astfel:

² „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor^[b]: «Poporul acesta zice că încă n-a venit vremea pentru rezidirea Casei Domnului.»“

³ Apoi Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai astfel:

⁵ Acum, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

⁷ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

Răspunsul poporului

¹² Atunci Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi întreaga rămăşiţă a poporului au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, şi de cuvintele profetului Hagai, pentru că Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.

¹³ Apoi Hagai, mesagerul Domnului, a spus poporului mesajul Domnului: „Eu sunt cu voi!“, zice Domnul. ¹⁴ Astfel Domnul a trezit duhul lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Ei au venit şi au început lucrarea la Casa Domnului Oştirilor, Dumnezeul lor, ¹⁵ în a douăzeci şi patra zi a lunii a şasea, în al doilea an^[c] al domniei împăratului Darius.

Apa preschimbată în vin

2 A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Isus era acolo. ² La nuntă au fost invitaţi şi Isus cu ucenicii Săi. ³ Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:

– Nu mai au vin!

⁴ Isus i-a răspuns:

– Femeie^[a], ce am Eu de-a face cu tine?^[b] Nu mi-a sosit încă ceasul!

⁵ Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune!“ ⁶ Erau acolo şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri^[c]. ⁷ Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi ei le-au umplut până sus. ⁸ El le-a mai zis: „Acum scoateţi din ele şi duceţi-i mai-marelui ospăţului!“ Şi ei i-au dus. ⁹ Mai-marele ospăţului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu ştia de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat pe mire şi i-a zis: ¹⁰ „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun, iar după ce oaspeţii au băut mult, îl pune pe cel mai puţin bun. Tu însă ai ţinut vinul cel bun până acum!“

¹¹ Isus a făcut acest început al semnelor^[d] Lui în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.

Isus curăţă Templul

¹² După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui, şi acolo n-au rămas decât câteva zile.

¹³ Paştele iudeilor era aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. ¹⁴ I-a găsit în Templu^[e] pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani^[f] stând la mesele lor. ¹⁵ A făcut un bici din frânghii şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii lor. A împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele, ¹⁶ iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicaţi acestea de aici! Nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negoţ!“ ¹⁷ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie!“^{[g] 18} Atunci iudeii I-au zis:

– Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?

¹⁹ Isus le-a răspuns:

– Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile îl voi ridica!

²⁰ Iudeii I-au zis:

– Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să fie construit Templul^[h] acesta, şi Tu-l vei ridica în trei zile?!

²¹ El însă vorbea despre Templul trupului Său. ²² Atunci când El a fost înviat dintre cei morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că spusese aceste vorbe şi au crezut Scripturile şi cuvântul pe care-l spusese Isus.

²³ Pe când Isus era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. ²⁴ Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi ²⁵ şi nu avea nevoie ca cineva să facă mărturisiri despre vreun om, fiindcă El Însuşi ştia ce era în om.