Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Geneza 22

Încercarea lui Avraam

22 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis:

– Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

Dumnezeu i-a spus:

– Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca

ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.

Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

– Da, fiule, a răspuns el.

– Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.

– Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam.

Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11 Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer:

– Avraame! Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

12 – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

13 Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. 14 Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“[a], motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“ 15 Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam 16 şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17 te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii[b], cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, 18 iar prin sămânţa[c] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“ 19 Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.

Urmaşii lui Nahor

20 După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor: 21 pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel. 23 Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24 De asemenea, Reuma, ţiitoarea[d] lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.

Matei 21

Intrarea triumfală în Ierusalim

21 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“. Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

„Spuneţi-i fiicei Sionului:
    «Iată că Împăratul tău vine la tine,
smerit şi călare pe un măgar,
    pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“[a]

Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor. O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum[b], iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:

Osana[c], Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului![d]

Osana în locurile preaînalte!“

10 Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe:

– Cine este Acesta?

11 Mulţimile răspundeau:

– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii!

Isus alungă negustorii din Templu

12 Isus a intrat în Templu[e] şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 13 şi le-a zis: „Este scris:

«Casa Mea va fi numită
    o casă de rugăciune»[f],

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[g]

14 Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi, iar El i-a vindecat. 15 Dar conducătorii preoţilor şi cărturarii, când au văzut lucrurile minunate, pe care le făcea, şi pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignaţi 16 şi I-au zis:

– Auzi ce spun aceştia?

Isus le-a răspuns:

– Da! N-aţi citit niciodată acolo unde scrie că:

„Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
    Ţi-ai scos laudă!“[h]?

17 Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate, S-a îndreptat spre Betania şi a înnoptat acolo.

Blestemarea smochinului neroditor. Puterea rugăciunii.

18 Dimineaţa, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!“ Şi deodată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat:

– Cum de s-a uscat smochinul aşa deodată?

21 Isus le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22 Toate lucrurile pe care le cereţi cu credinţă în rugăciune, le veţi primi.

Autoritatea lui Isus

23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?

24 Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?

Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet“.

27 Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi El le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda celor doi fii

28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis:

– Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!

29 Dar el i-a răspuns:

– Nu vreau.

Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus.

30 Omul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus.

31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?

– Primul! I-au răspuns ei.[i]

Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu! 32 Căci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi!

Pilda viticultorilor

33 Ascultaţi o altă pildă:

Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază.[j] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 34 Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade.

35 Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. 37 La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!“ 39 Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?

41 Ei au răspuns:

– Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via le-o va arenda altor viticultori, care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade.

42 Isus i-a întrebat:

– N-aţi citit niciodată în Scripturi că:

„Piatra pe care au respins-o zidarii
    a devenit piatra din capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
    şi este minunat în ochii noştri!“[k]?

43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi-i va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44 Cel ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.[l]

45 Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei. 46 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de mulţimi, pentru că acestea Îl considerau profet.

Neemia 11

Noii locuitori ai Ierusalimului

11 Conducătorii poporului s-au stabilit la Ierusalim, iar restul poporului a tras la sorţi pentru ca unul din zece să locuiască la Ierusalim, Sfânta Cetate, iar ceilalţi nouă să locuiască în cetăţi. Poporul i-a binecuvântat pe toţi bărbaţii care au ales de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.

Iată care au fost căpeteniile de provincie care s-au stabilit la Ierusalim (în cetăţile lui Iuda, fiecare om s-a stabilit în cetatea unde îşi avea moştenirea, atât israeliţi, cât şi preoţi, leviţi, slujitorii de la Templu şi urmaşi ai slujitorilor lui Solomon, iar la Ierusalim s-au stabilit unii dintre urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin):

dintre urmaşii lui Iuda –

Ataia,

fiul lui Uzia,

fiul lui Zaharia,

fiul lui Amaria,

fiul lui Şefatia,

fiul lui Mahalalel,

un urmaş al lui Pereţ,

şi Maaseia,

fiul lui Baruc,

fiul lui Col-Hoze,

fiul lui Hazaia,

fiul lui Adaia,

fiul lui Ioiarib,

fiul lui Zaharia,

fiul lui Şela[a].

Toţi urmaşii lui Pereţ, care s-au stabilit la Ierusalim, au fost în număr de patru sute şaizeci şi opt de oameni viteji.

Dintre urmaşii lui Beniamin –

Salu,

fiul lui Meşulam,

fiul lui Ioed,

fiul lui Pedaia,

fiul lui Kolaia,

fiul lui Maaseia,

fiul lui Itiel,

fiul lui Ieşaia,

însoţit de Gabai şi Salai – în total nouă sute douăzeci şi opt de oameni.

Ioel, fiul lui Zicri, era comandantul acestora,

şi Iuda, fiul lui Hasnua, era al doilea la conducerea cetăţii[b].

10 Dintre preoţi –

Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin

11 Seraia,

fiul lui Hilchia,

fiul lui Meşulam,

fiul lui Ţadok,

fiul lui Meraiot,

fiul lui Ahitub, supraveghetorul Templului lui Dumnezeu,

12 rudele lor care se ocupau de lucrarea la Templu, în număr de opt sute douăzeci şi doi,

precum şi Adaia,

fiul lui Ieroham,

fiul lui Pelalia,

fiul lui Amţi,

fiul lui Zaharia,

fiul lui Paşhur,

fiul lui Malchia,

13 şi rudele lui, căpetenii de familii, în număr de două sute patruzeci şi doi,

Amaşsai,

fiul lui Azarel,

fiul lui Ahzai,

fiul lui Meşilemot,

fiul lui Imer,

14 şi rudele lor[c], războinici viteji, în număr de o sută douăzeci şi opt,

al căror comandant era Zabdiel, fiul lui Haghedolim.

15 Dintre leviţi –

Şemaia,

fiul lui Haşub,

fiul lui Azrikam,

fiul lui Haşabia,

fiul lui Buni,

16 Şabtai şi Iozabad, două dintre căpeteniile leviţilor

responsabile cu lucrarea din afara Templului lui Dumnezeu,

17 Matania,

fiul lui Mica,

fiul lui Zabdi,

fiul lui Asaf, căpetenia care începea lauda prin rugăciune,

Bakbuchia, al doilea din rudele lui,

şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

18 Toţi leviţii din Sfânta Cetate erau în număr de două sute optzeci şi patru.

19 Dintre portari –

Akub, Talmon şi rudele lor care păzeau porţile, în număr de o sută şaptezeci şi doi.

20 Ceilalţi israeliţi, preoţi şi leviţi, s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moştenirea lui. 21 Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel[d]. Ţiha şi Ghişpa erau liderii slujitorilor de la Templu.

22 Supraveghetorul leviţilor în Ierusalim era Uzi,

fiul lui Bani,

fiul lui Haşabia,

fiul lui Matania,

fiul lui Mica.

Aceştia făceau parte dintre urmaşii lui Asaf, cântăreţii. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Templu, 23 căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreţi, care reglementa activitatea lor zilnică. 24 Petahia, fiul lui Meşezabel, dintre urmaşii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna dreaptă a regelui în ce priveşte toate problemele legate de popor. 25 Cât despre satele şi câmpiile dimprejurul lor, unii dintre urmaşii lui Iuda s-au stabilit în

Chiriat-Arba şi în satele dimprejurul lui,

în Dibon şi în satele dimprejurul lui,

în Iekabţeel şi în satele dimprejurul lui,

26 în Ieşua, în Molada, în Bet-Pelet,

27 în Haţar-Şual, în Beer-Şeba şi în satele dimprejurul ei,

28 în Ţiklag, în Mecona şi în satele dimprejurul lui,

29 în En-Rimon, în Ţora şi în Iarmut,

30 în Zanoah, Adulam şi în satele dimprejurul lor,

în Lachiş şi în câmpiile dimprejurul lui,

în Azeka şi în satele dimprejurul lui.

Şi astfel ei s-au aşezat din Beer-Şeba până în valea Hinom.

31 Urmaşii lui Beniamin s-au aşezat începând din Gheva,

în Micmaş, în Aia, în Betel şi în satele dimprejurul lui,

32 în Anatot, în Nob, în Anania,

33 în Haţor, în Rama, în Ghitaim,

34 în Hadid, în Ţeboim, în Nebalat,

35 în Lod, în Ono şi în valea Haraşim[e].

36 Unii dintre leviţii cetelor lui Iuda s-au aşezat în teritoriul lui Beniamin.

Faptele Apostolilor 21

Pavel, în drum spre Ierusalim

21 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. Ne-a apărut în zare insula Cipru şi, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia. I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei timp de şapte zile. Aceştia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ce anume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.[a] Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat călătoria. Toţi, împreună cu soţiile şi copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe ţărm, ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat. Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alţii, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.

Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei timp de o zi. În ziua următoare am plecat şi ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am rămas la el. Acesta avea patru fete fecioare, care profeţeau. 10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea 11 şi a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat picioarele şi mâinile, zicând: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine brâul acesta şi-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“ 12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât şi localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ 14 Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“

15 După zilele acelea, ne-am pregătit şi ne-am suit la Ierusalim. 16 Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.

Pavel în Ierusalim

17 Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, şi toţi bătrânii[b] au venit şi ei. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. 20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege! 21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Cu siguranţă vor auzi că ai sosit. 23 Fă deci ce-ţi spunem noi: avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ[c]. 24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuie[d] tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor şti toţi că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este aşa, ci că şi tu trăieşti păzind Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate[e] şi de adulter.“

26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbaţi şi, a doua zi, după ce s-a curăţit împreună cu ei, a intrat în Templu şi a anunţat când va fi sfârşitul zilelor de curăţire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.

Arestarea lui Pavel

27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, 28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, veniţi în ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Ba încă a adus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ 29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a venit alergând din toate părţile. L-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu; şi imediat uşile au fost încuiate. 31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei[f] că tot Ierusalimul este în agitaţie. 32 Acesta a luat imediat nişte soldaţi şi nişte centurioni[g] şi a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 Unii din mulţime strigau una, alţii alta, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldaţi, din pricina violenţei mulţimii. 36 Căci mulţimea poporului se ţinea după el, strigând: „La moarte cu el!“

Pavel se adresează mulţimii

37 Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului:

– Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?

Tribunul l-a întrebat:

– Ştii greceşte? 38 Deci nu eşti tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală şi a dus în pustie patru mii de asasini[h]?

39 Pavel i-a răspuns:

– Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu lipsită de importanţă[i]. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!

40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică[j] astfel:

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.