M’Cheyne Bible Reading Plan
Confruntarea dintre Israel şi Aram: prima biruinţă a lui Ahab
20 Ben-Hadad, regele Aramului[a], şi-a strâns întreaga oştire. Însoţit de treizeci şi doi de regi, cu cai şi care, s-a dus, a înconjurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. 2 A trimis soli în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3 ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Argintul şi aurul tău sunt ale mele, soţiile şi cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ 4 Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu şi tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“ 5 Solii s-au întors a doua oară şi i-au spus: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Trimisesem la tine ca să-mi dai argintul, aurul, soţiile şi fiii tăi. 6 Aşadar, mâine pe la această oră, ţi-i voi trimite pe slujitorii mei, care vor scotoci prin palatul tău şi prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai de valoare şi vor lua cu ei.»“
7 Regele lui Israel i-a chemat pe toţi cei din sfatul bătrânilor[b] ţării şi le-a zis:
– Vedeţi cum acest om urmăreşte să ne facă rău, căci a trimis după soţiile, fiii, argintul şi aurul meu şi nu l-am refuzat!
8 – Nu-l asculta şi nu cădea la învoială, au răspuns toţi cei din sfatul bătrânilor şi tot poporul.
9 Atunci Ahab le-a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată, dar acest lucru nu-l pot face!»“ Solii au plecat şi i-au dat regelui Ben-Hadad răspunsul lui Ahab. 10 Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab şi i-a zis: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea[c] dacă va rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!“ 11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneţi-i: «Cine încinge armele să nu se laude ca cel care le pune jos!»“[d] 12 Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără[e], şi le-a ordonat slujitorilor săi: „Pregătiţi-vă de atac!“ Şi ei s-au pregătit de atac împotriva cetăţii.
13 Între timp, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi i-a zis:
– Aşa vorbeşte Domnul: „Vezi toată această mulţime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale şi vei şti că Eu sunt Domnul!“
14 – Prin cine? a întrebat Ahab.
El a răspuns:
– Aşa vorbeşte Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“
– Şi cine va începe lupta? a întrebat Ahab.
– Tu, i-a răspuns profetul.
15 Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceştia erau două sute treizeci şi doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toţi israeliţii. Aceştia erau şapte mii. 16 Ei au pornit pe la amiază, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci şi doi de regi care-l ajutau. 17 Mai întâi au pornit slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis nişte cercetaşi în recunoaştere, care l-au înştiinţat:
– Au ieşit nişte bărbaţi din Samaria!
18 – Dacă au ieşit pentru pace, le-a zis Ben-Hadad, prindeţi-i vii, iar dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i tot vii!
19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieşit din cetate împreună cu oştirea care-i urma 20 şi fiecare l-a lovit pe omul dinaintea lui. Arameii au luat-o la fugă, iar israeliţii i-au urmărit. Însă Ben-Hadad a scăpat pe un cal împreună cu nişte călăreţi. 21 Regele lui Israel a înaintat şi a atacat caii şi carele, provocându-le arameilor o mare înfrângere.
Confruntarea dintre Israel şi Aram: a doua biruinţă a lui Ahab
22 Apoi, profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Du-te şi întăreşte-te! Cercetează şi vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului te va ataca din nou primăvara viitoare!“
23 Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, cu siguranţă vom fi mai tari decât ei. 24 Fă acest lucru: îndepărtează-i pe regi de la posturile lor şi înlocuieşte-i cu căpetenii. 25 Pregăteşte-ţi, de asemenea, o oştire la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care şi să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci cu siguranţă vom fi mai tari decât ei!“ El i-a ascultat şi a făcut întocmai.
26 Primăvara următoare, Ben-Hadad i-a strâns pe aramei şi s-a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27 După ce au fost strânşi şi li s-au dat provizii, israeliţii au mărşăluit ca să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când arameii umpleau ţara. 28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munţilor, nu şi un Dumnezeu al văilor, voi da această oştire numeroasă în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul!»“ 29 Timp de şapte zile au rămas în taberele lor unii în faţa altora, iar în ziua a şaptea au început lupta. Israeliţii au omorât o sută de mii de pedestraşi aramei într-o zi. 30 Ceilalţi au fugit în cetatea Afek, unde zidul s-a prăbuşit peste douăzeci şi şapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în cetate şi s-a ascuns într-o odaie interioară. 31 Slujitorii săi i-au zis: „Am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă-ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap şi să mergem la regele lui Israel! Poate că îţi va cruţa viaţa.“ 32 Ei şi-au înfăşurat saci pe coapse şi s-au legat cu funii la cap, după care s-au dus la regele lui Israel şi i-au zis:
– Slujitorul tău Ben-Hadad te roagă: „Cruţă-mi viaţa!“
– Mai este încă în viaţă? a întrebat Ahab. Atunci este fratele meu!
33 Aceşti oameni au luat aceste cuvinte ca un semn bun şi s-au grăbit să răspundă spunând:
– Da, fratele tău Ben-Hadad!
– Duceţi-vă şi aduceţi-l la mine, le-a zis Ahab.
Ben-Hadad a venit la el, iar Ahab l-a suit în carul lui. 34 Apoi Ben-Hadad i-a spus:
– Îţi voi înapoia cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău şi vei putea să-ţi faci pieţe în Damasc, aşa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
– Eu îţi voi da drumul, încheind un legământ cu tine, i-a spus Ahab.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i-a dat drumul.
35 Unul din fiii profeţilor[f] i-a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!“ Dar acesta nu a vrut să-l lovească. 36 „Pentru că n-ai ascultat de Cuvântul Domnului, i-a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ Şi după ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37 Profetul a găsit un alt om şi i-a spus: „Loveşte-mă!“ Acel om l-a lovit şi l-a rănit. 38 Apoi profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe rege, pe marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-şi ochii cu un bandaj. 39 Când regele a trecut pe acolo, el a strigat şi i-a spus regelui:
– În timp ce slujitorul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit şi mi-a adus un captiv, spunându-mi: „Păzeşte-l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viaţa pentru el sau vei plăti un talant[g] de argint!“ 40 Dar pe când slujitorul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, el a dispărut.
– Aceasta îţi este osânda, i-a răspuns regele lui Israel. Tu însuţi ai rostit-o.
41 Îndată profetul şi-a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi.
42 – Aşa vorbeşte Domnul, i-a spus el regelui: „Pentru că i-ai dat drumul omului pe care-l sortisem nimicirii[h], vei răspunde cu viaţa ta pentru viaţa lui şi cu poporul tău pentru poporul lui.“
43 Regele lui Israel s-a dus şi a intrat supărat şi mâniat în palatul său din Samaria.
3 De aceea, fiindcă n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena 2 şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi conlucrător cu noi pentru Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră, 3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci ştiţi că la aceasta suntem destinaţi. 4 Când eram la voi v-am spus dinainte că urmează să fim asupriţi, aşa cum s-a şi întâmplat, după cum bine ştiţi. 5 De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, şi osteneala noastră să fi fost în zadar.
6 Însă Timotei a venit chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră. Ne-a spus că întotdeauna vă amintiţi cu plăcere de noi şi că doriţi să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem. 7 De aceea, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire la voi, datorită credinţei voastre. 8 Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul. 9 Cum putem să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o simţim datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? 10 Zi şi noapte ne rugăm cu ardoare să vă putem vedea din nou şi să aducem ceea ce lipseşte credinţei voastre.
11 Fie ca Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus să ne netezească calea spre voi! 12 Domnul să facă să crească şi să se reverse dragostea voastră unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum facem şi noi faţă de voi! 13 El să vă întărească inimile în sfinţenie, ca să fiţi fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!
Visul lui Nebucadneţar
2 În al doilea an al domniei sale, Nebucadneţar a avut nişte vise care i-au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. 2 Împăratul a poruncit să fie chemaţi magicienii[a], descântătorii, vrăjitorii[b] şi astrologii[c], ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. 3 Împăratul le-a zis:
– Am avut un vis şi duhul mi-e tulburat, căci aş vrea să aflu ce înseamnă visul!
4 Astrologii i-au răspuns împăratului în limba aramaică[d], astfel:
– Să trăieşti veşnic, împărate! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îţi vom da interpretarea!
5 Împăratul le-a zis astrologilor:
– Iată hotărârea fermă pe care am luat-o: dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi. 6 Dacă însă îmi veţi spune visul şi interpretarea lui, veţi primi din partea mea daruri, răsplătiri şi mari onoruri. Aşadar, spuneţi-mi visul şi interpretarea lui!
7 Ei au răspuns a doua oară:
– Să spună împăratul slujitorilor săi visul şi noi îi vom desluşi interpretarea.
8 Atunci împăratul le-a zis:
– Acum ştiu cu adevărat că vreţi să câştigaţi timp, pentru că vedeţi hotărârea fermă pe care am luat-o. 9 Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi[e]! Văd că v-aţi înţeles să-mi ziceţi minciuni şi lucruri false, sperând că situaţia se va schimba. Aşadar, spuneţi-mi visul ca să ştiu astfel că sunteţi în stare să-mi daţi şi interpretarea lui!
10 Astrologii i-au răspuns împăratului astfel:
– Nu există nici un om pe pământ care să poată spune ceea ce doreşte împăratul. De aceea nici un împărat, oricât de mare şi de autoritar ar fi fost el, nu a cerut aşa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog. 11 Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu şi nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!
12 Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat şi, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâţi toţi înţelepţii Babilonului. 13 Decretul ieşise, înţelepţii erau pe cale de a fi omorâţi, iar gărzile îi căutau şi pe Daniel şi pe prietenii lui ca să-i omoare.
14 Atunci Daniel, cu prudenţă şi discreţie, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieşise să-i omoare pe înţelepţii Babilonului. 15 El la întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16 Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea timp, pentru a-i putea spune interpretarea visului.
17 Apoi Daniel s-a dus acasă pentru a-i înştiinţa pe prietenii săi, Hanania, Mişael şi Azaria, cu privire la lucrul acesta 18 şi pentru a cere îndurare din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister[f], astfel încât Daniel şi prietenii lui, împreună cu restul înţelepţilor Babilonului, să nu piară. 19 Noaptea, misterul i-a fost descoperit lui Daniel într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20 Daniel a zis:
„Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie,
căci a Lui este înţelepciunea şi puterea.
21 El schimbă vremurile şi împrejurările,
El răstoarnă şi ridică împăraţi,
El dă înţelepciune înţelepţilor
şi cunoştinţă – celor pricepuţi.
22 El descoperă lucrurile adânci şi ascunse;
El ştie ce se află în întuneric
şi cu El locuieşte lumina.
23 Ţie, Dumnezeul părinţilor mei, Îţi aduc mulţumire şi laudă,
căci mi-ai dat înţelepciune şi putere
şi mi-ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ţi l-am cerut,
descoperindu-ne ceea ce împăratul ne cere!“
Interpretarea visului împăratului
24 După aceste lucruri, Daniel s-a dus la Ariok, cel numit de împărat să-i omoare pe înţelepţii Babilonului; s-a dus la el şi i-a zis astfel: „Nu-i omorî pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului şi-i voi spune interpretarea!“
25 Ariok s-a grăbit să-l aducă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit astfel:
– Am găsit un om printre exilaţii din Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!
26 Împăratul i-a zis lui Daniel, numit şi Beltşaţar:
– Poţi tu să-mi faci cunoscut ce am văzut în vis şi să-mi dai şi interpretarea lui?
27 Daniel a răspuns împăratului:
– Ceea ce împăratul cere este un mister pe care nici un înţelept, nici un descântător, nici un magician şi nici un ghicitor nu-l poate dezvălui împăratului. 28 Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele şi El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul şi viziunile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.
29 Ţie, împărate, pe când erai în patul tău, ţi-au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor şi Cel Ce descoperă misterele ţi-a făcut cunoscut ce va fi. 30 Cât despre mine, misterul acesta mi-a fost descoperit, nu pentru că aş avea mai multă înţelepciune decât toţi cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului şi să înţeleagă gândurile inimii sale.
31 Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea ei era înspăimântătoare. 32 Capul acestei statui era din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele îi erau din bronz. 33 Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. 34 În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. 35 Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul au fost sfărâmate împreună şi au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul şi nici o urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.
36 Acesta este visul; acum voi spune şi interpretarea lui înaintea împăratului. 37 Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat o împărăţie, putere, tărie şi glorie. 38 El ţi-a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ţi-a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate. Tu eşti deci capul de aur!
39 După tine se va ridica pe pământ o împărăţie mai neînsemnată decât a ta[g] şi apoi o a treia împărăţie, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul[h]. 40 Va fi şi o a patra împărăţie, tare ca fierul (fierul sfărâmă şi spulberă totul)[i]. Şi, după cum fierul sfărâmă şi spulberă totul, tot astfel şi această împărăţie le va sfărâma şi le va zdrobi pe celelalte.[j] 41 De asemenea, aşa cum ai văzut că picioarele şi degetele erau o parte din lut de olar şi o altă parte din fier, tot aşa va fi împărţită şi împărăţia. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42 Şi aşa cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o altă parte din lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte fragilă. 43 După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot aşa şi ei îşi vor amesteca neamul cu ceilalţi oameni, însă nu vor rămâne uniţi, aşa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.
44 În zilele acestor împăraţi însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie veşnică, care nu va fi distrusă niciodată şi care nu va fi lăsată în mâinile altui popor. Ea va sfărâma şi va pune capăt tuturor celorlalte împărăţii, însă ea va dăinui veşnic. 45 Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul.
Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este vrednică de încredere.
46 Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi i-a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare şi miresme. 47 Împăratul i-a zis lui Daniel:
– Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Stăpânul împăraţilor şi Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!
48 Apoi împăratul l-a înălţat pe Daniel, i-a dat daruri multe şi bogate, l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului şi l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toţi înţelepţii Babilonului. 49 Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
Psalmul 106
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3 Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
ca să-Şi descopere puterea Sa.
9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
şi I-au cântat laudă.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28 S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]
34 Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin lucrările lor.
40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44 El a privit la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Laudă Domnului!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.