M’Cheyne Bible Reading Plan

14 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon; să vă aşezaţi tabăra lângă mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. ³ Faraon va zice despre israeliţi: «Rătăcesc fără ţintă prin ţară, îi înghite pustia.» ⁴ Eu îi voi împietri inima lui Faraon şi el îi va urmări; însă Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon şi a întregii lui oştiri. Egiptenii vor recunoaşte astfel că Eu sunt Domnul.“ Şi ei au făcut întocmai.

⁵ Când i s-a spus monarhului egiptean că poporul a fugit, Faraon şi slujitorii săi s-au răzgândit cu privire la israeliţi, zicând: „Cum de-am putut să-l lăsăm pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?“ ⁶ Faraon şi-a pregătit carul şi şi-a luat oştirea cu el; ⁷ a luat şase sute de care alese şi toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie. ⁸ Domnul a împietrit inima lui Faraon, monarhul Egiptului, astfel că acesta a început să-i urmărească pe israeliţi; în acest timp, israeliţii îşi continuau drumul cu îndrăzneală. ⁹ Egiptenii i-au urmărit cu toţi caii şi carele lui Faraon, cu călăreţii^[a] şi oştirea acestuia. I-au ajuns tocmai când aveau tabăra aşezată lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. ¹⁰ În timp ce Faraon se apropia, israeliţii îi priveau pe egipteni mărşăluind înspre ei. Atunci s-au temut şi au început să strige către Domnul. ¹¹ Apoi i-au zis lui Moise:

– Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut scoţându-ne din Egipt? ¹² Nu-ţi spuneam noi în Egipt să ne laşi să lucrăm pentru egipteni? Ar fi fost mult mai bine pentru noi să lucrăm pentru egipteni decât să murim în pustie.

¹³ Dar Moise i-a zis poporului:

– Nu vă temeţi, staţi fermi şi veţi vedea eliberarea pe care Domnul v-o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeţi azi nu-i veţi mai vedea. ¹⁴ Domnul se va lupta pentru voi; voi trebuie doar să tăceţi.

¹⁵ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune poporului să meargă înainte. ¹⁶ Tu să-ţi ridici toiagul şi să-ţi întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărţi şi israeliţii vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. ¹⁷ Apoi voi împietri inimile egiptenilor şi aceştia vor merge după ei; astfel Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon, a întregii lui oştiri, a carelor şi a călăreţilor lui. ¹⁸ Egiptenii vor recunoaşte că Eu sunt Domnul, atunci când Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon, a carelor şi călăreţilor lui.“ ¹⁹ Îngerul Domnului, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a început să meargă în spatele israeliţilor. Stâlpul de nor şi-a schimbat locul şi, din faţa lor, a început să meargă în spatele lor. ²⁰ El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos într­o parte şi luminos în cealaltă. Astfel, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă întreaga noapte. ²¹ Apoi Moise şi-a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărţit apele şi a făcut din mare pământ uscat. ²² Israeliţii au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta şi la stânga lor. ²³ Egiptenii i-au urmărit şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mare. ²⁴ Spre dimineaţă Domnul s-a uitat din stâlpul de foc şi din nor la oştirea egiptenilor şi a adus învălmăşeală în rândul acestora. ²⁵ A făcut ca roţile de la carele lor să cadă^[b], astfel că egiptenii au început să le mânuiască cu greutate. Ei au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul se luptă pentru ei împotriva Egiptului!“ ²⁶ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare şi apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele şi peste călăreţii lor.“ ²⁷ Moise şi-a întins mâna spre mare şi, înspre dimineaţă, marea a revenit la adâncimea ei deplină. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i-a năpustit pe aceştia în mijlocul mării; ²⁸ apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui Faraon, care venise după israeliţi în mijlocul mării; nici unul n-a rămas în viaţă. ²⁹ Însă israeliţii au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându-se zid la dreapta şi la stânga lor.

³⁰ Aşa l-a salvat Domnul pe Israel în ziua aceea de egipteni. Israeliţii i-au văzut pe egipteni zăcând morţi pe malul mării. ³¹ Ei au văzut lucrarea măreaţă pe care Domnul a înfăptuit-o împotriva egiptenilor; poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.

Despre păcat, credinţă şi datorie

17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! ² Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi^[a] să păcătuiască! ³ Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte^[b], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“

⁵ Apostolii I-au zis Domnului:

– Măreşte-ne credinţa!

⁶ Domnul le-a răspuns:

– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!

⁷ Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! ⁹ Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)^[c]. ¹⁰ Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curăţă zece leproşi

¹¹ În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi^[d]. Ei au stat la distanţă ¹³ şi şi-au ridicat glasul zicând:

– Stăpâne Isus, ai milă de noi!

¹⁴ Când i-a văzut, Isus le-a zis:

– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!^[e]

Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean^[f]. ¹⁷ Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ ¹⁹ Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului

²⁰ Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată ²¹ şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul^[g] vostru!“

²² Le-a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! ²³ Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! ²⁴ Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)^[h]! ²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. ²⁶ Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. ²⁷ Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. ²⁸ Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, ²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. ³¹ În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! ³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot!^{[i] 33} Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. ³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵ Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. ³⁶ (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)^[j]

³⁷ Ei L-au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isus le-a răspuns:

– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!

32 Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. ² Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu. ³ S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.^{[a] 4} Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el. ⁵ Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. ⁶ Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis:

2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, ² pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? ³ Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. ⁴ V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.

Iertarea celui păcătos

⁵ Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. ⁶ Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. ⁷ Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. ⁸ De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. ⁹ Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. ¹⁰ Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, ¹¹ ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan^[a], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.

¹² Când am venit la Troa pentru Evanghelia^[b] lui Cristos şi mi-a fost deschisă o uşă în Domnul, ¹³ n-am avut linişte în duhul meu, pentru că nu l-am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi-am luat rămas bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.

Lucrarea apostolică

¹⁴ Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. ¹⁵ Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; ¹⁶ pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? ¹⁷ Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos.