M’Cheyne Bible Reading Plan
Miriam şi Aaron cârtesc împotriva lui Moise
12 Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii cuşite[a] cu care se căsătorise (pentru că el se căsătorise cu o femeie cuşită); 2 ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit şi prin noi?“ Domnul a auzit ce spuneau.
3 Moise era un om foarte blând[b], mai blând decât orice om de pe faţa pământului.
4 Deodată Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam:
– Veniţi toţi trei la Cortul Întâlnirii!
Şi cei trei au venit. 5 Atunci Domnul S-a coborât într-un stâlp de nor şi i-a chemat pe Aaron şi pe Miriam; amândoi au venit în faţă. 6 El le-a zis:
– Ascultaţi cuvintele Mele:
când este un profet între voi,
Eu, Domnul, Mă fac cunoscut lui în vedenii
şi îi vorbesc în visuri.
7 Nu tot aşa este şi cu robul Meu Moise;
el este credincios peste toată casa Mea.
8 Cu el vorbesc gură către gură,
clar, nu prin cuvântări enigmatice.
El vede înfăţişarea Domnului.
Cum de nu v-aţi temut deci
să vorbiţi împotriva robului Meu Moise?
9 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor şi El S-a îndepărtat. 10 Când norul s-a îndepărtat de pe Cortul Întâlnirii, Miriam era plină de lepră[c], albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam şi a văzut că era plină de lepră. 11 Atunci Aaron i-a zis lui Moise:
– Stăpânul meu, nu ne pedepsi pentru un păcat pe care l-am făcut aşa de nebuneşte. 12 Nu lăsa ca ea să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate mâncată când iese din pântecele mamei lui.
13 Moise a strigat către Domnul:
– O Dumnezeule, Te rog, vindec-o!
14 Dar Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în faţă, n-ar fi fost ea făcută de ruşine timp de şapte zile? Să fie deci închisă afară din tabără timp de şapte zile, iar după aceea poate fi primită din nou.
15 Astfel Miriam a fost închisă în afara taberei timp de şapte zile. Poporul n-a mărşăluit mai departe până ce Miriam n-a fost primită din nou. 16 După aceea poporul a plecat din Haţerot şi şi-a aşezat tabăra în pustia Paran.
Poporul trimite iscoade în Canaan
13 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Trimite oameni să iscodească ţara Canaanului pe care o dau israeliţilor. Din fiecare seminţie a părinţilor lor să trimiţi câte un om; toţi să fie dintre conducătorii lor.“ 3 Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi aceştia erau conducători ai israeliţilor. 4 Acestea sunt numele lor:
din seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zachur;
5 din seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6 din seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
7 din seminţia lui Isahar: Igal, fiul lui Iosif;
8 din seminţia lui Efraim: Osea, fiul lui Nun;
9 din seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10 din seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11 din seminţia lui Iosif (mai exact din seminţia lui Manase): Gadi, fiul lui Susi;
12 din seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13 din seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Mihael;
14 din seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15 din seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16 Acestea sunt numele oamenilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Moise a schimbat numele lui Osea, fiul lui Nun, în Iosua[d].
17 Moise i-a trimis să iscodescă ţara Canaan, zicându-le: „Mergeţi de aici spre Neghev[e], urcaţi muntele 18 şi vedeţi cum este ţara: dacă poporul care locuieşte acolo este puternic sau slab, dacă sunt mulţi sau puţini, 19 dacă ţara în care locuiesc este bună sau rea, dacă oraşele în care locuiesc sunt ca nişte tabere sau sunt fortificate, 20 dacă ţara este bogată sau săracă şi dacă sunt copaci în ea sau nu. Fiţi curajoşi şi aduceţi câteva din roadele ţării.“ Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.
21 Şi astfel ei s-au dus şi au iscodit ţara, începând de la pustia Ţin până la Rehob, lângă Lebo-Hamat[f]. 22 Au urcat spre Neghev şi au ajuns la Hebron; acolo erau anachiţii Ahiman, Şeşai şi Talmai. (Hebronul a fost zidit cu şapte ani înaintea cetăţii Ţoan din Egipt). 23 Apoi au ajuns în valea Eşcol[g]; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un singur ciorchine de struguri, după care doi dintre ei l-au dus pe un drug. De asemenea, au luat şi nişte rodii şi smochine. 24 Locul acela a fost numit valea Eşcol, din cauza ciorchinelui pe care israeliţii l-au tăiat de acolo.
Raportul iscoadelor
25 S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile. 26 Au venit înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări a israeliţilor în pustia Paran, la Kadeş; le-au adus veşti, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării. 27 Ei i-au zis lui Moise: „Am ajuns în ţara în care ne-ai trimis şi, într-adevăr, acolo curge lapte şi miere; acesta este rodul ei. 28 Însă locuitorii ţării sunt puternici, iar cetăţile lor sunt fortificate şi mari; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi. 29 Amalekiţii locuiesc în ţinutul Neghev; hitiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în munţi, iar canaaniţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.“
30 Atunci Caleb a liniştit poporul înaintea lui Moise şi a zis:
– Haideţi să mergem şi să o ocupăm, căci sigur vom putea s-o cucerim!
31 Dar oamenii care au mers cu el au zis:
– Nu putem să înaintăm împotriva acestui popor pentru că este mai puternic decât noi.
32 Astfel ei au adus israeliţilor un raport nefavorabil despre ţara pe care au iscodit-o, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o iscodim este o ţară care îşi mănâncă locuitorii şi toţi oamenii pe care i-am văzut în ea sunt înalţi. 33 Acolo am văzut uriaşi[h] (anachiţii provin din uriaşi); când ne uitam la ei, parcă eram nişte lăcuste şi aşa ne considerau şi ei.“
Psalmul 49
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
2 slabi şi puternici,
bogaţi şi săraci împreună!
3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
4 Îmi voi pleca urechea la proverbe,
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5 De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
6 a celor ce se încred în averile lor
şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
încât nu va putea plăti niciodată,
9 ca să trăiască veşnic
şi să nu vadă groapa.
10 Se vede că şi înţelepţii mor,
şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
părăsindu-şi averile în folosul altora.
11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie[a]
şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei[d]
şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
departe de locuinţa lor.
15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
când sporeşte bogăţia casei lui,
17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
bogăţia lui nu se coboară după el.
18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
19 tot va merge la neamul părinţilor lui,
care nu vor mai vedea lumina vreodată.
20 Omul bogat şi fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
2 Aceasta este ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim:
Muntele Casei Domnului
2 „În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi aşezat drept cel mai înalt dintre munţi,
va fi înălţat deasupra dealurilor
şi toate neamurile vor curge spre el.
3 Multe popoare vor veni şi vor zice:
«Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne înveţe căile Sale,
şi noi să umblăm pe cărările Sale!»
Căci din Sion va ieşi Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
4 El va judeca între neamuri
şi va hotărî pentru multe popoare.
Ele îşi vor făuri din săbii pluguri,
şi din suliţe – cosoare.
Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
şi nu vor mai învăţa războiul.
5 Veniţi, voi cei din Casa lui Iacov,
veniţi să umblăm în lumina Domnului!
Ziua Domnului
6 Ţi-ai părăsit poporul,
pe cei din Casa lui Iacov!
Ei sunt plini de obiceiurile Răsăritului;
ei practică divinaţia[a] ca filistenii
şi dau mâna cu păgânii.
7 Ţara le este plină de argint şi aur,
bogăţiile lor nu se mai termină.
Ţara le este plină de cai,
şi carele lor sunt fără număr.
8 Ţara le este plină de idoli;
ei se pleacă înaintea lucrului făcut de mâinile lor,
înaintea a ceea ce a făcut degetele lor.
9 Omul va fi umilit,
fiecare se va smeri –
nu-i ierta![b]
10 Intră în stâncă
şi ascunde-te în ţărână
de groaza Domnului
şi din pricina strălucirii măreţiei Sale!
11 Ochiul celui arogant va fi smerit
şi mândria oamenilor va fi răsturnată.
Doar Domnul va fi înălţat în ziua aceea!
12 Domnul Oştirilor are o zi
pregătită împotriva a tot ce este mândru şi semeţ,
împotriva a tot ce este înălţat – toţi aceştia vor fi umiliţi;
13 împotriva tuturor cedrilor Libanului, semeţi şi înălţaţi,
şi împotriva tuturor stejarilor din Başan;
14 împotriva tuturor munţilor înalţi
şi împotriva tuturor dealurilor semeţe;
15 împotriva oricărui turn înalt
şi împotriva oricărui zid întărit;
16 împotriva tuturor corăbiilor de Tarşiş[c]
şi împotriva tuturor corăbiilor încărcate cu lucruri[d] frumoase.
17 Aroganţa oamenilor va fi smerită
şi mândria fiecăruia va fi răsturnată.
Doar Domnul va fi înălţat în ziua aceea;
18 idolii vor fi nimiciţi în întregime!
19 Oamenii vor intra în peşterile din stânci
şi în gropile pământului
de groaza Domnului
şi din pricina strălucirii măreţiei Sale,
atunci când El Se va ridica să clatine pământul!
20 În ziua aceea oamenii îşi vor arunca,
la cârtiţe şi la lilieci,
idolii de argint şi de aur,
pe care şi-i făcuseră ca să li se închine,
21 şi vor intra în peşterile din stânci
şi în crăpăturile piscurilor
de groaza Domnului
şi din pricina strălucirii măreţiei Sale,
atunci când El se va ridica să clatine pământul!
22 Nu vă mai încredeţi în om!
El are doar suflare în nări.
Căci de ce să fie luat el în seamă!?
Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna
10 Legea are doar o umbră a lucrurilor bune care urmează să vină, nu înfăţişarea propriu-zisă a lucrurilor. De aceea, ea nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care sunt aduse an de an, să-i desăvârşească pe cei care se apropie. 2 Altfel, oare n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei care se închină ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna şi n-ar mai fi avut conştienţa păcatului? 3 Însă aceste jertfe amintesc anual de păcate, 4 pentru că este imposibil ca sângele boilor şi al caprelor să îndepărteze păcatul.
5 De aceea când vine în lume, El spune:
„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci Mi-ai pregătit un trup.
6 Ţie nu Ţi-au plăcut
nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
7 Atunci am zis: «Iată că vin
– în sulul cărţii este scris despre Mine –
vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“[a]
8 După ce a zis, mai sus: „Tu nu ai dorit, nici nu Ţi-au plăcut jertfe, daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea – 9 a adăugat: „Iată că vin să fac voia Ta.“ A dat astfel la o parte prima ordine pentru a o instaura pe a doua. 10 Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
11 Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, 12 însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu 13 şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:
16 „Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor
şi le voi scrie în mintea lor.“[b],
17 adaugă:
„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte
de păcatele şi fărădelegile lor.“[c]
18 Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat.
Îndemn la perseverenţă
19 Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos, 20 prin calea cea nouă şi vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21 şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de conştiinţa rea şi trupurile spălate cu apă curată! 23 Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! 24 Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! 25 Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!
26 Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, 27 ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu. 28 Oricine n-a ascultat de Legea lui Moise a murit fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau trei martori. 29 Cu cât mai sever credeţi că trebuie pedepsit un om care-L dispreţuieşte pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră ca fiind fără valoare sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care-L insultă pe Duhul harului?! 30 Îl cunoaştem pe Cel Care a spus:
„A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!“[d]
Şi, din nou:
„Domnul Îşi va judeca poporul.“[e]
31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă, în suferinţe, 33 fiind uneori expuşi în mod public abuzului şi persecuţiei, iar alteori fiind părtaşi cu cei ce au fost trataţi astfel. 34 Aţi împărtăşit suferinţele celor închişi şi aţi răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi ceva mai bun şi care rămâne. 35 De aceea, să nu vă părăsiţi acea încredere, care aduce o mare răsplată! 36 Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ceea ce a fost promis.
37 „Totuşi, încă puţin, foarte puţin, şi Cel Ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Însă cel drept al Meu va trăi prin credinţă.
Sufletul Meu nu găseşte plăcere în cel care dă înapoi.“[f]
39 Însă noi nu suntem dintre cei ce dau înapoi şi care astfel sunt pierduţi, ci dintre cei ce au credinţă pentru a-şi scăpa sufletul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.