Historical

David comite adulter cu Batşeba

11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

² Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. ³ David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. ⁴ David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ ⁶ Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. ⁷ Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. ⁸ Apoi David i-a spus lui Urie:

– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele!^[a]

Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. ⁹ Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. ¹⁰ Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?

¹¹ – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

¹² David i-a zis:

– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. ¹³ David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.

David, vinovat de moartea lui Urie

¹⁴ În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. ¹⁵ În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“ ¹⁶ Aşadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a aşezat pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de războinici viteji. ¹⁷ Războinicii din cetate au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre războinicii lui David şi a murit şi hititul Urie. ¹⁸ Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înştiinţeze de toate lucrurile privitoare la luptă. ¹⁹ A poruncit mesagerului următoarele: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, ²⁰ dacă regele se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de cetate? Nu v-aţi dat seama că vor arunca săgeţi de pe zid? ²¹ Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beşet^[b]? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat, aşadar, de zid?» atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit şi el.»“

²² Mesagerul a plecat şi, ajungând la David, i-a spus acestuia tot ceea ce Ioab îl trimisese să-i spună. ²³ I-a zis:

– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie şi noi i-am respins până la intrarea porţii cetăţii, ²⁴ dar arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit şi slujitorul tău, hititul Urie.

²⁵ Atunci David i-a zis mesagerului:

– Aşa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Înteţeşte asediul asupra cetăţii şi distruge-o.“ Îmbărbătează-l în felul acesta.

²⁶ Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. ²⁷ După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.

Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.

Dumnezeu îl mustră pe David

12 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis:

– Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. ² Cel bogat avea un mare număr de oi şi vite. ³ Cel sărac însă nu avea altceva decât o mieluşea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creştea împreună cu el şi cu copiii săi. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. ⁴ La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile şi vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mieluşeaua omului sărac şi i-a pregătit-o celui care venise la el.

⁵ David s-a aprins foarte tare de mânie pe omul acela şi i-a zis lui Natan:

– Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! ⁶ Să dea înapoi patru mieluşele, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi pentru că nu a arătat milă.

⁷ Atunci Natan i-a zis:

– Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul. ⁸ Ţi-am dat Casa stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău^[c]; ţi-am dat Casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă toate acestea ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat şi altele. ⁹ De ce ai dispreţuit Cuvântul Domnului şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soţia lui ai luat-o să-ţi fie soţie. L-ai ucis pe Urie cu sabia amoniţilor. ¹⁰ De aceea sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia hititului Urie să-ţi fie ţie soţie.“ ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul: „Voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îţi voi lua soţiile sub privirea ta şi le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. ¹² Tu ai lucrat în ascuns, însă eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“

¹³ David i-a zis lui Natan:

– Am păcătuit împotriva Domnului.

– Domnul ţi-a iertat păcatul, i-a răspuns Natan, şi nu vei muri. ¹⁴ Totuşi, pentru că prin fapta aceasta ai făcut pe duşmanii Domnului să-L dispreţuiască^[d], copilul care ţi s-a născut va muri.

Copilul născut de Batşeba moare

¹⁵ Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David şi s-a îmbolnăvit grav. ¹⁶ David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit, apoi a intrat în palat şi a stat culcat la pământ toată noaptea. ¹⁷ Sfetnicii palatului lui au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit şi nici n-a vrut să mănânce cu ei. ¹⁸ În ziua a şaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că îşi ziceau: „Când copilul trăia încă, îi vorbeam, dar el nu ne asculta. Cum să îndrăznim să-i spunem că a murit copilul? Şi-ar face mai mult rău.“ ¹⁹ David a observat că slujitorii săi şuşoteau între ei şi a înţeles că a murit copilul. El i-a întrebat:

– A murit copilul?

– Da, a murit, i-au răspuns ei.

²⁰ Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului şi

s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare şi a mâncat. ²¹ Slujitorii săi l-au întrebat:

– Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai şi plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ şi mănânci?

²² David le-a răspuns:

– Când trăia copilul posteam şi plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine ştie, poate Domnul îmi va arăta îndurare şi copilul va trăi.“ ²³ Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aş putea oare să-l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.

²⁴ David a mângâiat-o pe soţia sa, Batşeba. A intrat la ea^[e] şi ea a născut un fiu pe care l-au numit Solomon. Domnul îl iubea ²⁵ şi de aceea El a transmis prin profetul Natan mesaj să-l numească Iedidia^[f], de dragul Domnului.

Amoniţii, subjugaţi de David

²⁶ Între timp, Ioab a asediat Raba amoniţilor şi a pus stăpânire pe cetatea regală^[g]. ²⁷ Apoi a trimis mesageri la David să-i spună: „Am luptat împotriva Rabei şi am pus stăpânire pe sursele de apă ale cetăţii. ²⁸ Acum, strânge restul trupelor, asediază cetatea şi cucereşte-o, ca să n-o cuceresc eu şi să primească numele meu.“ ²⁹ David a strâns întreaga oştire, s-a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei şi a cucerit-o. ³⁰ A luat de pe capul regelui^[h] lor coroana care cântărea un talant^[i] de aur şi care era împodobită cu pietre preţioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. ³¹ Pe locuitorii cetăţii i-a scos afară, i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier şi cu securi de fier şi i-a pus la făcut cărămizi^[j]. La fel a făcut el şi cu celelalte cetăţi amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oştire.

Amnon şi Tamar

13 Timpul a trecut. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David. ² Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar; căci ea era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. ³ Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte şiret. ⁴ L-a întrebat pe Amnon:

– De ce tu, fiul regelui, arăţi tot mai slăbit cu fiecare dimineaţă ce trece? Nu vrei să-mi spui?

– Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom, i-a răspuns Amnon.

⁵ – Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, şi prefă-te că eşti bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, sora mea Tamar şi să-mi dea să mănânc ceva; să-mi prepare mâncarea sub privirea mea ca s-o pot vedea şi să pot mânca din mâna ei.“

⁶ Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis:

– Să vină, te rog, sora mea, Tamar, să-mi coacă două turte sub privirea mea şi să mănânc din mâna ei.

⁷ David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon şi găteşte-i ceva de mâncare.“ ⁸ Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat nişte aluat, l-a frământat, a făcut turtele sub privirea lui şi apoi le-a copt. ⁹ După aceea, a luat tigaia şi l-a servit, însă Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis:

– Toată lumea să iasă afară!

Şi toţi slujitorii au ieşit afară. ¹⁰ Atunci Amnon i-a zis lui Tamar:

– Adu mâncarea în dormitor pentru ca să pot mânca din mâna ta.

Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus fratelui său Amnon în dormitor. ¹¹ Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, el a apucat-o strâns şi i-a zis:

– Soro, vino şi culcă-te cu mine!

¹² – Nu, frate, nu mă necinsti! i-a răspuns Tamar. Nu săvârşi ticăloşia aceasta, căci un asemenea lucru nu este îngăduit în Israel. ¹³ Unde mă voi duce cu ruşinea mea? Iar tu vei fi socotit drept un ticălos în Israel. Vorbeşte, te rog, cu regele şi el nu mă va opri să fiu a ta.

¹⁴ El însă n-a vrut s-o asculte şi, fiind mai puternic decât ea, a necinstit-o culcându-se cu ea. ¹⁵ După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea. Amnon i-a zis:

– Scoală-te şi pleacă!

¹⁶ – Nu! i-a zis ea. Alungându-mă, faci un rău şi mai mare decât cel pe care l-ai făcut deja.

Amnon însă n-a vrut s-o asculte ¹⁷ şi, chemându-l pe tânărul care-l slujea, i-a zis:

– Scoateţi-o afară pe femeia aceasta şi închideţi uşa după ea!

¹⁸ Slujitorul său a făcut întocmai cum i se poruncise. Tamar purta o tunică decorată^[k], căci cu astfel de veşminte se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. ¹⁹ Fiind izgonită, ea şi-a presărat cenuşă pe cap, şi-a sfâşiat roba decorată pe care o purta, şi-a pus mâinile pe cap şi a plecat ţipând. ²⁰ Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci şi nu fi mâhnită pentru ceea ce s-a întâmplat, căci este fratele tău.“ Şi Tamar, îndurerată, a rămas în casa fratelui său Absalom.

²¹ Când regele David a auzit ce s-a întâmplat s-a mâniat foarte tare. ²² Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că acesta o necinstise pe sora sa, Tamar.

Absalom se răzbună pe Amnon

²³ Doi ani mai târziu, Absalom îşi tundea oile la Baal-Haţor, lângă hotarul cu Efraim. Şi Absalom i-a invitat pe toţi fiii regelui. ²⁴ S-a dus la rege şi i-a zis:

– Iată, slujitorul tău îşi tunde oile. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!

²⁵ Dar regele i-a zis lui Absalom:

– Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu fim o povară pentru tine.

Deşi Absalom a stăruit de el, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat. ²⁶ Atunci Absalom i-a zis:

– Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.

– De ce să vină tocmai Amnon cu tine? l-a întrebat regele.

²⁷ Absalom însă a stăruit de el, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toţi ceilalţi fii ai săi, să meargă cu el. ²⁸ Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Aşteptaţi până când inima lui Amnon se va înveseli de vin şi când vă voi zice: «Loviţi-l pe Amnon!», atunci să-l ucideţi. Nu vă fie teamă! Oare nu eu v-am poruncit acest lucru? Fiţi tari şi arătaţi-vă vitejia!“ ²⁹ Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalţi fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. ³⁰ În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea că Absalom i-a ucis pe toţi fiii regelui, nelăsând în viaţă pe nici unul dintre ei. ³¹ Auzind acestea, regele s-a sculat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat la pământ; slujitorii săi stăteau în picioare, având şi ei hainele sfâşiate. ³² Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora acestuia, pe Tamar. ³³ De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toţi fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit.“

³⁴ Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul şi-a ridicat privirea şi a zărit venind pe drumul dinspre apus, coborând muntele, o ceată mare de oameni^[l]. ³⁵ Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău.“ ³⁶ Nu a terminat bine de vorbit că au şi sosit fiii regelui. Ei au început să plângă în hohote, iar regele împreună cu slujitorii săi au început şi ei să plângă foarte tare.

³⁷ Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului, iar regele David plângea după fiul său în fiecare zi. ³⁸ După ce Absalom a fugit şi a ajuns în Gheşur, a rămas acolo trei ani. ³⁹ Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit^[m].