Read the Gospels in 40 Days

Isus şi tradiţia bătrânilor

7 Fariseii şi câţiva dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El ² şi i-au văzut pe câţiva dintre ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile „necurate“, adică nespălate. – ³ Căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală cu atenţie mâinile,^[a] respectând astfel tradiţia bătrânilor^[b]. ⁴ Iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu s-au scăldat. Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-au luat să le respecte, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz (şi a paturilor)^[c] –

⁵ Atunci fariseii şi cărturarii L-au întrebat pe Isus:

– De ce ucenicii Tăi nu respectă tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile „necurate“?

⁶ El le-a răspuns:

– Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris:

⁸ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor^[e]!

⁹ Apoi le-a zis: „Şi aţi respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi^[f] tradiţia voastră! ¹⁰ Căci Moise a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!»^[g] şi «Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.»^{[h] 11} Însă voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: ‘Orice ai putea primi de la mine este korban’ – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu^[i] –, ¹² pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!»^{[j] 13} Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care o răspândiţi! Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“

Lucrurile care-l spurcă pe om

¹⁴ Isus a chemat din nou mulţimea şi a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi! ¹⁵ Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată spurca, ci ceea ce iese din om, aceea îl spurcă!“ ¹⁶ (Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!)^[k]

¹⁷ După ce a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. ¹⁸ El le-a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în om din afară nu-l poate spurca, ¹⁹ fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?“ A declarat astfel curate toate bucatele.

²⁰ Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. ²¹ Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile^[l], furturile, crimele, ²² adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău^[m], blasfemia, mândria şi prostia! ²³ Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om!“

Credinţa femeii siro-feniciene

²⁴ Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului^[n]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, ²⁵ căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. ²⁶ Femeia era o grecoaică^[o], originară din Siro-Fenicia^[p]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, ²⁷ dar Isus i-a zis:

– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

²⁸ – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!

²⁹ Atunci El i-a zis:

– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!

³⁰ Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.

Isus vindecă un surdo-mut

³¹ Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis^[q]. ³² Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. ³³ Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. ³⁴ Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ ³⁵ Şi (imediat)^[r] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. ³⁶ Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. ³⁷ Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

8 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:

² – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce, ³ iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

⁴ Ucenicii I-au zis:

– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni?

⁵ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte, I-au răspuns ei.

⁶ Isus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii. ⁷ Mai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia. ⁸ Au mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ⁹ Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul, ¹⁰ Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei.^[s]

Fariseii cer un semn

¹¹ Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[t]. ¹² Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ ¹³ Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor şi a lui Irod

¹⁴ Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. ¹⁵ Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“

¹⁶ Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ ¹⁷ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:

– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? ¹⁸ Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?^[u] Nu vă mai amintiţi, ¹⁹ atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Douăsprezece, I-au răspuns ei.

²⁰ – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Şapte, au răspuns ei.

²¹ Atunci El le-a zis:

– Tot nu înţelegeţi?

Isus vindecă un orb la Betsaida

²² Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. ²³ Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:

– Vezi ceva?

²⁴ Omul s-a uitat şi a zis:

– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!

²⁵ Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. ²⁶ Isus l-a trimis acasă, spunându-i:

– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)^[v]!

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

²⁷ Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip^[w]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că sunt Eu?

²⁸ Ei I-au răspuns:

– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.

²⁹ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul!

³⁰ Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult^[x] şi să fie respins de către bătrâni^[y], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. ³² Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

³³ Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan^[z], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“

³⁴ Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ³⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[aa], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. ³⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? ³⁷ Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ³⁸ Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“

9 Şi le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“^[ab]

Schimbarea la faţă

² După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor. ³ Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă. ⁴ Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

⁵ Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi^[ac], este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ ⁶ Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi. ⁷ Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi!^[ad]“

⁸ Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi. ¹⁰ Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe ce înseamnă învierea dintre cei morţi. ¹¹ Şi L-au întrebat:

– De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

¹² El le-a răspuns:

– Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a restaura toate lucrurile. Totuşi, cum de este scris despre Fiul Omului că El va urma să sufere mult şi să fie dispreţuit? ¹³ Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.

Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac

¹⁴ Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei. ¹⁵ Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.

¹⁶ El i-a întrebat:

– Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?

¹⁷ Un om din mulţime I-a răspuns:

– Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie. ¹⁸ Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.

¹⁹ Isus le-a răspuns:

– O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!

²⁰ L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.

²¹ Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:

– De câtă vreme i se întâmplă aşa?

El I-a răspuns:

– Din copilărie. ²² Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!

²³ Isus i-a zis:

– „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!

²⁴ Imediat tatăl copilului a strigat zicând:

– Cred! Ajută necredinţei mele!

²⁵ Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“ ²⁶ Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit. ²⁷ Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

²⁸ Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat:

– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

²⁹ El le-a răspuns:

– Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post)^[ae].

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³⁰ Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta, ³¹ pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“ ³² Ei însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

³³ Apoi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat:

– Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?

³⁴ Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.

³⁵ Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis:

– Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.

³⁶ Isus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:

³⁷ – Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

De partea lui Isus

³⁸ Ioan I-a zis:

– Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

³⁹ Isus i-a răspuns:

– Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea. ⁴⁰ Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră. ⁴¹ Iar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

Pricini de păcătuire

⁴² Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în mare. ⁴³ Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în Gheenă^[af], în focul care nu poate fi stins, ⁴⁴ (unde viermele nu moare şi focul nu se stinge)^[ag]. ⁴⁵ Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Gheenă, ⁴⁶ (unde viermele nu moare şi focul nu se stinge). ⁴⁷ Dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu având un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă,

⁴⁹ Căci orice om va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare)^[ai].

⁵⁰ Sarea este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi deci sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii!“