Chronological

28 În acele zile filistenii şi-au adunat oştirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David:

– Fii sigur că tu şi oamenii tăi veţi veni cu mine în tabără.

² – În felul acesta vei şti de ce este în stare slujitorul tău, i-a răspuns David lui Achiş.

– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu pentru totdeauna, i-a zis Achiş.

Saul, la vrăjitoarea din En-Dor

³ Samuel murise. Tot Israelul îl jelise şi îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din ţară^[a] pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.

⁴ Filistenii s-au adunat şi au venit ca să-şi aşeze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra la Ghilboa. ⁵ Când Saul a văzut tabăra filistenilor i s-a făcut frică şi s-a îngrozit. ⁶ Saul L-a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[b] şi nici prin profeţi. ⁷ Atunci Saul le-a poruncit slujitorilor săi:

– Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor ca să merg la ea şi s-o întreb.

Slujitorii săi i-au răspuns:

– Iată, în En-Dor se află o femeie care cheamă duhurile morţilor.

⁸ Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la femeie noaptea şi el i-a zis:

– Prezi-mi, te rog, viitorul, ridicând un duh pentru mine, şi anume pe acela pe care ţi-l voi spune.

⁹ – Tu ştii ce a făcut Saul, i-a răspuns femeia, ştii cum a nimicit din ţară pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. De ce întinzi o cursă vieţii mele ca să fiu ucisă?

¹⁰ Saul i-a jurat pe Domnul, zicând:

– Viu este Domnul, nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.

¹¹ – Pe cine vrei să ridic pentru tine? l-a întrebat femeia.

– Ridică-l pe Samuel! i-a răspuns el.

¹² Când l-a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt puternic şi i-a zis lui Saul:

– De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul.

¹³ – Nu te teme! Ce vezi? a continuat regele.

– Văd o fiinţă dumnezeiască^[c] ridicându-se din pământ, i-a răspuns femeia lui Saul.

¹⁴ – Cum arată? a întrebat-o el.

– Văd cum se ridică un om bătrân învelit cu o mantie, i-a răspuns ea.

Saul şi-a dat seama că acesta era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

¹⁵ Samuel i-a zis lui Saul:

– Pentru ce m-ai tulburat ridicându-mă?

– Mă aflu într-un mare necaz! i-a răspuns Saul. Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăţi ce să fac.

¹⁶ Dar Samuel i-a zis:

– Dacă Domnul S-a îndepărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine? ¹⁷ Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău, lui David. ¹⁸ Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu i-ai făcut pe amalekiţi să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îţi face astăzi lucrul acesta. ¹⁹ Mai mult, Domnul îl va da pe Israel, împreună cu tine, în mâna filistenilor şi mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi cu mine. De asemenea, Domnul va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.

²⁰ Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Când a venit femeia la Saul şi l-a văzut aşa de înspăimântat, i-a zis:

– Iată, slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am pus viaţa în primejdie şi am ascultat cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Acum, te rog, ascultă şi tu de glasul slujitoarei tale şi dă-mi voie să-ţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

²³ Saul nu a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i-a ascultat. Şi astfel el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat. ²⁴ Femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat; ea l-a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Pregătirea filistenilor pentru război

29 Filistenii şi-au adunat toate trupele la Afek, în timp ce israeliţii şi-au aşezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. ² Domnitorii filistenilor mărşăluiau cu sutele şi miile lor, iar David cu oamenii lui mărşăluiau în urmă, cu Achiş. ³ Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceştia aici?

Achiş le-a răspuns:

– Acesta este David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El este la mine de mai bine de un an şi, de când a venit la mine şi până astăzi, nu am găsit în el nici un lucru de care să-l învinuiesc.

⁴ Dar conducătorii filistenilor s-au mâniat pe el şi i-au zis:

– Trimite-l pe omul acesta înapoi, ca să se întoarcă la locul în care l-ai aşezat, ca nu cumva să ne devină duşman în timpul luptei. Căci, cum ar putea el să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele oamenilor noştri? ⁵ Nu este acesta David, despre care cântau dansând:

⁶ Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis:

– Viu este Domnul că ai fost drept şi îmi place să te văd slujindu-mi în oştire. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine şi până astăzi. Însă nu eşti pe placul domnitorilor. ⁷ Întoarce-te acum şi mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

⁸ Însă David i-a răspuns lui Achiş:

– Dar, ce am făcut? Ce rău ai găsit la slujitorul tău, începând din ziua în care am intrat în slujba ta şi până astăzi, de nu pot să merg să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu, regele?

⁹ Achiş i-a răspuns:

– Ştiu că în ochii mei eşti atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ ¹⁰ Deci, mâine dimineaţă să te trezeşti devreme, împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine şi să plecaţi de îndată ce se luminează.

¹¹ David şi oamenii lui s-au trezit devreme ca să plece de dimineaţă şi să se întoarcă în ţara filistenilor, iar filistenii s-au dus la Izreel.

David îi învinge pe amalekiţi

30 Când David şi oamenii săi au sosit a treia zi la Ţiklag, amalekiţii invadaseră Neghevul^[d] şi Ţiklagul; capturaseră Ţiklagul şi îi dăduseră foc. ² Au luat captive femeile şi pe toţi aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au ucis pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei şi au plecat. ³ Când David şi oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soţiile, pe fiii şi pe fiicele lor – duşi în captivitate. ⁴ David şi oamenii care erau cu el au plâns în hohote până ce n-au mai avut putere să plângă. ⁵ Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. ⁶ David s-a aflat într-o mare strâmtorare, căci bărbaţii vorbeau să-l ucidă cu pietre, deoarece toţi aveau sufletul mâhnit, fiecare pentru fiii şi fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

⁷ David i-a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu-mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David. ⁸ David L-a întrebat pe Domnul:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

– Urmăreşte-o, i-a răspuns Domnul, căci o vei ajunge şi vei da izbăvire.

⁹ David a plecat cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi au ajuns la uedul^[e] Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. ¹⁰ David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbaţi, iar ceilalţi două sute, fiind prea istoviţi să treacă uedul Besor, s-au oprit. ¹¹ Au găsit un egiptean pe câmp şi l-au adus la David. I-au dat de mâncare şi el a mâncat; apoi i-au dat apă. ¹² I-au dat o parte dintr-o turtă de smochine şi două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. ¹³ David l-a întrebat:

– Al cui eşti şi de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean şi sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. ¹⁴ Am invadat Neghevul^[f] cheretiţilor, pe cel al lui Iuda şi Neghevul lui Caleb şi am dat foc Ţiklagului. ¹⁵ Atunci David l-a întrebat:

– Poţi să mă duci până la această ceată?

Egipteanul i-a zis:

– Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu şi atunci te voi duce la ceata aceasta.

¹⁶ L-a dus acolo şi iată că aceştia erau împrăştiaţi peste tot, mâncând, bând şi chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. ¹⁷ David i-a zdrobit din amurg până în seara zilei următoare; n-a scăpat nici un bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit. ¹⁸ David a recuperat tot ceea ce luaseră amalekiţii şi le-a salvat şi pe cele două soţii ale lui. ¹⁹ Nu le lipsea nimic, nici tânăr nici bătrân, nici fii nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. ²⁰ David a luat toate oile şi vitele; oamenii lui conduceau turma aceasta mergând în fruntea ei şi spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ ²¹ David a ajuns la cei două sute de bărbaţi care fuseseră prea istoviţi pentru a-l urma şi care fuseseră lăsaţi la uedul Besor. Aceştia au ieşit în întâmpinarea lui David şi a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a salutat. ²² Toţi oamenii răi şi nelegiuiţi dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o. Fiecare însă poate să-şi ia soţia şi copiii şi să plece.

²³ Dar David le-a zis:

– Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ceea ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata de invadatori care venise împotriva noastră. ²⁴ Oricum, cine are să vă asculte în privinţa aceasta? Aceeaşi parte o vor avea şi cei care au fost în luptă şi cei care au rămas la bagaje. Toţi vor împărţi la fel.

²⁵ Aşa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o lege şi o hotărâre în Israel până astăzi. ²⁶ După ce a sosit la Ţiklag, David a trimis din pradă celor din sfatul bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, spunându-le: „Iată pentru voi un dar din prada luată de la duşmanii Domnului.“

²⁷ A trimis şi celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, ²⁸ celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa, ²⁹ celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile cheniţilor, ³⁰ celor din Horma, celor din

Bor-Aşan şi celor din Atac, ³¹ celor din Hebron şi celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David şi oamenii săi.

Moartea lui Saul şi a fiilor săi

31 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit foarte tare. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine, să mă străpungă şi să mă batjocorească.“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. ⁶ Astfel au murit împreună, în aceeaşi zi, Saul, cei trei fii ai săi, cel ce-i ducea armele şi toţi oamenii săi. ⁷ Când israeliţii care se aflau de cealaltă parte a văii şi cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalţi israeliţi au fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele. ⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ I-au tăiat capul şi i-au luat armele după care au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor ca să ducă vestea în templele idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul aştoretelor^[g], iar trupul i l-au atârnat pe zidul Bet-Şanului. ¹¹ Când au auzit ce i-au făcut filistenii lui Saul, locuitorii Iabeşului din Ghilad, ¹² toţi războinicii, s-au sculat, au călătorit toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidul cetăţii Bet-Şan. S-au întors apoi la Iabeş şi le-au ars acolo. ¹³ Le-au luat oasele, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile.

Psalmul 18

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis: