Beginning

Babilon, sabia judecăţii lui Dumnezeu

21 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Ierusalim, predică împotriva sanctuarelor şi profeţeşte împotriva ţării lui Israel. ³ Spune ţării lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, şi de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă şi-l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât şi pe cel rău. ⁴ De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. ⁵ Şi toate făpturile vor şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă; ea nu se va întoarce înapoi.»

⁶ Iar tu, fiul omului, gemi! Gemi sub privirile lor cu inima zdrobită şi cu amărăciune! ⁷ Când te vor întreba de ce gemi, să le răspunzi astfel: «Din pricina veştii care soseşte! Orice inimă se va descuraja şi toate mâinile vor slăbi; orice duh va leşina şi toţi genunchii vor fi ca apa. Iat-o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“

⁸ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Fiul omului, profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

Să ne bucurăm în sceptrul fiului Meu, Iuda? Sabia nesocoteşte orice copac.^[a]

¹³ Poporul va fi încercat. Ce se va întâmpla dacă sceptrul pe care sabia îl nesocoteşte va fi îndepărtat?^[c] zice Stăpânul Domn.»

¹⁸ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁹ „Fiul omului, hotărăşte două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeaşi ţară. Apoi fă un semn; fă-l la răscrucea drumului spre cetate. ²⁰ Să faci în aşa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba amoniţilor, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificaţiile Ierusalimului. ²¹ Căci împăratul Babilonului s-a oprit la răscrucea celor două drumuri ca să afle prin ghicit ce trebuie să facă. El scutură săgeţile, întreabă terafimii^[e] şi cercetează ficatul. ²² În mâna lui dreaptă stă sorţul pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porţilor, să înalţe rampe de asalt şi să zidească întărituri. ²³ Dar cei care şi-au încălcat jurămintele pe care i le-au făcut vor crede că ceea ce s-a ghicit nu este decât deşertăciune. El însă le va ţine minte vina aceasta şi îi va prinde.

²⁴ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că v-aţi făcut vina de pomină, descoperindu-vă nelegiuirile şi lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că aţi făcut aceasta, veţi fi prinşi.

²⁵ Cât despre tine, păgân şi ticălos prinţ al lui Israel, căruia ţi-a venit ziua, vremea pedepsei finale, ²⁶ aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Să i se îndepărteze turbanul! Să i se dea jos coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălţat, iar cel înălţat va fi smerit. ²⁷ Ruină! Da, ruină! O ruină voi face din el! O ruină cum n-a mai fost vreodată. Şi aceasta până^[f] va veni cel care are dreptul asupra lui; lui îl voi da!’»

²⁸ Iar tu, fiul omului, profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn drept răspuns la batjocurile amoniţilor:

Păcatul poporului a ajuns la culme

22 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea cea setoasă de sânge? Atunci fă-i cunoscute toate urâciunile! ³ Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Cetate care verşi sânge în mijlocul tău ca să-ţi grăbeşti ceasul şi care-ţi faci idoli ca să te spurci, ⁴ te-ai făcut vinovată din cauza sângelui pe care l-ai vărsat şi a idolilor pe care ţi i-ai făcut ca să te spurci! Ţi-ai apropiat astfel ziua şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te voi face de batjocura neamurilor şi de râsul tuturor ţărilor. ⁵ Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca necurată şi plină de tulburări!

⁶ Iată că în tine fiecare dintre prinţii lui Israel se foloseşte de puterea lui ca să verse sânge. ⁷ În tine, tatăl şi mama sunt necinstiţi, străinul din mijlocul tău este jecmănit, iar orfanul şi văduva sunt asupriţi. ⁸ Ai dispreţuit lucrurile Mele sfinte şi Mi-ai pângărit Sabatele. ⁹ În tine sunt cei ce defaimă ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munţi şi cei ce se desfrânează în mijlocul tău. ¹⁰ În tine se descoperă goliciunea tatălui^[g] şi în tine este necinstită femeia în perioada necurăţiei ei. ¹¹ În tine, fiecare se dedă la urâciuni cu soţia semenului său, fiecare îşi pângăreşte prin incest nora şi fiecare îşi necinsteşte sora, fiica tatălui său. ¹² În tine, se ia mită ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă, câştigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu-l, iar pe Mine M-ai uitat, zice Stăpânul Domn.

¹³ Iată, bat din palme din cauza tâlhăriilor pe care le-ai săvârşit şi din cauza sângelui care a fost vărsat în mijlocul tău. ¹⁴ Îţi va rezista oare inima sau îţi vor fi mâinile destul de tari în ziua în care mă voi ocupa de tine? Eu, Domnul, am vorbit şi voi face întocmai. ¹⁵ Te voi împrăştia printre neamuri, te voi risipi în ţări străine şi voi pune astfel capăt necurăţiei din mijlocul tău. ¹⁶ Când te vei fi întinat înaintea neamurilor vei şti^[h] că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel au ajuns pentru Mine ca zgura de metal: toţi sunt aramă, cositor, fier şi plumb, în mijlocul furnalului; au ajuns ca zgura de argint. ¹⁹ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că toţi aţi devenit zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. ²⁰ Aşa cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul în mijlocul furnalului şi se suflă în foc ca să se topească, tot aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi furia Mea, vă voi lăsa în mijlocul Ierusalimului şi vă voi topi. ²¹ Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul înverşunării Mele, astfel că veţi fi topiţi în mijlocul Ierusalimului. ²² Aşa cum se topeşte argintul în mijlocul furnalului, tot aşa veţi fi şi voi topiţi în mijlocul Ierusalimului şi veţi şti că Eu, Domnul, Mi-am revărsat furia peste voi.»“

²³ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁴ „Fiul omului, spune-i ţării astfel: «Tu eşti o ţară necurăţită, neudată de ploaie^[i] în ziua indignării!» ²⁵ Prinţii^[j] ei uneltesc în mijlocul ei precum leul care răcneşte când îşi sfâşie prada; ei mănâncă suflete şi îşi însuşesc bogăţii şi lucruri scumpe, astfel că numărul văduvelor sporeşte în mijlocul ţării. ²⁶ Preoţii ei încalcă Legea Mea şi întinează lucrurile Mele sfinte; ei nu fac diferenţă între ce este sfânt şi ce este obişnuit şi nu învaţă pe alţii să facă diferenţă între ce este necurat şi ce este curat. De Sabatele Mele nu vor să mai audă şi astfel Eu sunt necinstit în mijlocul lor. ²⁷ Conducătorii săi sunt în mijlocul ei asemenea lupilor care-şi sfâşie prada; ei varsă sânge şi pierd suflete ca să obţină un câştig necinstit. ²⁸ Profeţii din mijlocul ei au pentru aceştia o tencuială din ipsos^[k] – viziuni deşarte şi preziceri mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Dar Domnul nu le-a vorbit. ²⁹ Poporul din ţară se dedă la furt, se ocupă cu tâlhăria, asupreşte pe sărac şi pe nevoiaş şi jecmăneşte străinul, ignorând dreptatea^[l].

³⁰ Am căutat printre ei un om care să zidească zidul şi să stea în spărtură înaintea Mea pentru ţară, ca să nu o nimicesc, dar nu am găsit nici unul. ³¹ Prin urmare, Îmi voi revărsa peste ei indignarea, îi voi nimici cu focul înverşunării Mele şi voi face ca umbletele lor să cadă asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“