Beginning

27 Nu^(A) te făli cu ziua de mâine,
căci nu ştii ce poate aduce o zi.
² Să te laude altul^(B), nu gura ta,
un străin, nu buzele tale.
³ Piatra este grea şi nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă.
⁴ Furia este fără milă şi mânia năvalnică,
dar cine^(C) poate sta împotriva geloziei?
⁵ Mai bine o mustrare^(D) pe faţă
decât o prietenie ascunsă.
⁶ Rănile^(E) făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui,
dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.
⁷ Sătulul calcă în picioare fagurul de miere,
dar pentru cel^(F) flămând toate amărăciunile sunt dulci.
⁸ Ca pasărea plecată din cuibul ei,
aşa este omul plecat din locul său.
⁹ Cum înveselesc untdelemnul şi tămâia inima,
aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
¹⁰ Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai^(G) bine un vecin aproape decât un frate departe.
¹¹ Fiule^(H), fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
şi^(I) atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.
¹² Omul chibzuit^(J) vede răul şi se ascunde,
dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.
¹³ Ia-i^(K) haina, căci s-a pus chezaş pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine.
¹⁴ Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă
este privită ca un blestem.
¹⁵ O^(L) streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie,
şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna.
¹⁶ Cine o opreşte, parcă opreşte vântul
şi parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă.
¹⁷ După cum fierul ascute fierul,
tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.
¹⁸ Cine^(M) îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui
şi cine-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit.
¹⁹ Cum răspunde în apă faţa la faţă,
aşa răspunde inima omului inimii omului.
²⁰ După cum Locuinţa morţilor^(N) şi adâncul nu se pot sătura,
tot aşa nici ochii^(O) omului nu se pot sătura.
²¹ Ce este tigaia^(P) pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului,
aceea este bunul nume pentru un om.
²² Pe nebun, chiar^(Q) dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n-ar ieşi din el.
²³ Îngrijeşte bine de oile tale,
şi ia seama la turmele tale.
²⁴ Căci nicio bogăţie nu ţine veşnic
şi nici cununa nu rămâne pe vecie.
²⁵ După ce se ridică fânul^(R), se arată verdeaţa nouă,
şi ierburile de pe munţi sunt strânse.
²⁶ Mieii sunt pentru îmbrăcăminte
şi ţapii, pentru plata ogorului;
²⁷ laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale
şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

28 Cel rău^(S) fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.
² Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi,
dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.
³ Un om^(T) sărac care apasă pe cei obijduiţi
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.
⁴ Cei ce^(U) părăsesc Legea laudă pe cel rău,
dar^(V) cei ce păzesc Legea se mânie pe el.
⁵ Oamenii^(W) dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,
dar cei ce^(X) caută pe Domnul înţeleg totul.
⁶ Mai^(Y) mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât bogatul care umblă pe căi sucite.
⁷ Cel ce^(Z) păzeşte legea este un fiu priceput,
dar cel ce^(AA) umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.
⁸ Cine^(AB) îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă,
le strânge pentru cel ce are milă de săraci.
⁹ Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea,
chiar^(AC) şi rugăciunea lui este o scârbă.
¹⁰ Cine^(AD) rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar^(AE) oamenii fără prihană moştenesc fericirea.
¹¹ Omul bogat se crede înţelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează.
¹² Când^(AF) biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă,
dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.
¹³ Cine^(AG) îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte,
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
¹⁴ Ferice de omul care^(AH) se teme necontenit,
dar^(AI) cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.
¹⁵ Ca un leu^(AJ) care răcneşte şi ca un urs flămând,
aşa este^(AK) cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.
¹⁶ Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire,
dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.
¹⁷ Un om^(AL) al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia
fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.
¹⁸ Cine^(AM) umblă în neprihănire găseşte mântuirea,
dar cine^(AN) umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.
¹⁹ Cine^(AO) îşi lucrează câmpul are belşug de pâine,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.
²⁰ Un om credincios este năpădit de binecuvântări,
dar^(AP) cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.
²¹ Nu este bine să^(AQ) cauţi la faţa oamenilor;
chiar pentru^(AR) o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.
²² Un om^(AS) pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,
şi nu ştie că lipsa va veni peste el.
²³ Cine^(AT) mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,
decât cel cu limba linguşitoare.
²⁴ Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat
este tovarăş^(AU) cu nimicitorul.
²⁵ Cel lacom^(AV) stârneşte certuri,
dar^(AW) cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.
²⁶ Cine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.
²⁷ Cine^(AX) dă săracului nu duce lipsă,
dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.
²⁸ Când^(AY) se înalţă cei răi, fiecare^(AZ) se ascunde,
dar, când pier ei, cei buni se înmulţesc.

29 Un^(BA) om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
² Când^(BB) se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpâneşte cel rău, poporul^(BC) geme.
³ Cine^(BD) iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar^(BE) cine umblă cu curvele risipeşte averea.
⁴ Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimiceşte.
⁵ Cine linguşeşte pe aproapele său
îi întinde un laţ sub paşii lui.
⁶ În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură.
⁷ Cel^(BF) bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
⁸ Cei^(BG) uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc^(BH) mânia.
⁹ Când se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau^(BI) să tot râdă, căci pace nu se face.
¹⁰ Oamenii^(BJ) setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
¹¹ Nebunul^(BK) îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpâneşte.
¹² Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
¹³ Săracul şi asupritorul se^(BL) întâlnesc,
dar Domnul^(BM) le luminează ochii la amândoi.
¹⁴ Un împărat^(BN) care judecă pe săraci după^(BO) adevăr
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
¹⁵ Nuiaua^(BP) şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul^(BQ) lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
¹⁶ Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar^(BR) cei buni le vor vedea căderea.
¹⁷ Pedepseşte-ţi^(BS) fiul, şi el îţi va da odihnă
şi îţi va aduce desfătare sufletului.
¹⁸ Când^(BT) nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar^(BU) ferice de poporul care păzeşte Legea!
¹⁹ Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
²⁰ Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai^(BV) mult de la un nebun decât de la el.
²¹ Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
²² Un om^(BW) mânios stârneşte certuri
şi un înfuriat face multe păcate.
²³ Mândria^(BX) unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
²⁴ Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul şi nu spune nimic.
²⁵ Frica^(BY) de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
²⁶ Mulţi^(BZ) umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
²⁷ Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.