Beginning

13 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar^(A) batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
² Prin rodul gurii^(B) ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de silnicie.
³ Cine-şi^(C) păzeşte gura îşi păzeşte sufletul;
cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
⁴ Leneşul^(D) doreşte mult, şi totuşi n-are nimic,
dar cei harnici se satură.
⁵ Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase,
dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.
⁶ Neprihănirea^(E) păzeşte pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
⁷ Unul^(F) face pe bogatul, şi n-are nimic,
altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii.
⁸ Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,
dar săracul n-ascultă mustrarea.
⁹ Lumina^(G) celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge.
¹⁰ Prin mândrie se aţâţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
¹¹ Bogăţia^(H) câştigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.
¹² O nădejde amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă^(I) împlinită este un pom de viaţă.
¹³ Cine nesocoteşte^(J) Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
¹⁴ Învăţătura^(K) înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele^(L) morţii.
¹⁵ O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă.
¹⁶ Orice^(M) om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,
dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
¹⁷ Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios^(N) aduce tămăduire.
¹⁸ Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel^(O) ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
¹⁹ Împlinirea unei dorinţe^(P) este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
²⁰ Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
²¹ Nenorocirea urmăreşte pe cei^(Q) ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
²² Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile^(R) păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
²³ Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană^(S) îmbelşugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
²⁴ Cine^(T) cruţă nuiaua urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.
²⁵ Cel^(U) neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă.

14 Femeia^(V) înţeleaptă îşi zideşte^(W) casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
² Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar^(X) cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.
³ În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar^(Y) pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
⁴ Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
⁵ Un martor^(Z) credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte,
dar pentru omul priceput^(AA) ştiinţa este lucru uşor.
⁷ Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
⁸ Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.
⁹ Cei^(AB) nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
¹⁰ Inima îşi cunoaşte necazurile
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
¹¹ Casa^(AC) celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
¹² Multe căi pot^(AD) părea bune omului,
dar la^(AE) urmă se văd că duc la moarte.
¹³ De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită
şi bucuria poate sfârşi^(AF) prin necaz.
¹⁴ Cel cu inima rătăcită se satură^(AG) de căile lui
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
¹⁵ Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
¹⁶ Înţeleptul^(AH) se teme şi se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
¹⁷ Cine este iute la mânie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urât.
¹⁸ Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
¹⁹ Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
²⁰ Săracul^(AI) este urât chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
²¹ Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar^(AJ) ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
²² În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
²³ Oriunde se munceşte este şi câştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
²⁴ Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
²⁵ Martorul^(AK) care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni.
²⁶ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
²⁷ Frica^(AL) de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii.
²⁸ Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
²⁹ Cine^(AM) este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar pizma^(AN) este putrezirea^(AO) oaselor.
³¹ Cine^(AP) asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul^(AQ) său,
dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
³² Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit^(AR) chiar şi la moarte trage nădejde.
³³ Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,
dar în^(AS) mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
³⁴ Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor.
³⁵ Un împărat are plăcere^(AT) de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.

15 Un răspuns^(AU) blând potoleşte mânia,
dar o vorbă^(AV) aspră aţâţă mânia.
² Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura^(AW) nesocotiţilor împroaşcă nebunie.
³ Ochii Domnului sunt în^(AX) orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
⁴ Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul.
⁵ Nesocotitul^(AY) dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar^(AZ) cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
⁶ În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare.
⁷ Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată.
⁸ Jertfa^(BA) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
⁹ Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă^(BB) după neprihănire.
¹⁰ Cine părăseşte cărarea este aspru^(BC) pedepsit,
şi cine^(BD) urăşte mustrarea va muri.
¹¹ Locuinţa morţilor^(BE) şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile^(BF) oamenilor!
¹² Batjocoritorului^(BG) nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
¹³ O inimă^(BH) veselă înseninează faţa,
dar, când^(BI) inima este tristă, duhul este mâhnit.
¹⁴ Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.
¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar^(BJ) cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
¹⁶ Mai^(BK) bine puţin cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare!
¹⁷ Mai^(BL) bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură.
¹⁸ Un om^(BM) iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
¹⁹ Drumul^(BN) leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
²⁰ Un fiu^(BO) înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa.
²¹ Nebunia^(BP) este o bucurie pentru cel fără minte,
dar^(BQ) un om priceput merge pe drumul cel drept.
²² Planurile nu izbutesc când^(BR) lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
²³ Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Şi ce bună este o^(BS) vorbă spusă la vreme potrivită!
²⁴ Pentru cel înţelept, cărarea^(BT) vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.
²⁵ Domnul surpă casa^(BU) celor mândri,
dar întăreşte hotarele^(BV) văduvei.
²⁶ Gândurile^(BW) rele sunt urâte Domnului,
dar^(BX) cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
²⁷ Cel^(BY) lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
²⁸ Inima celui neprihănit se gândeşte^(BZ) ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.
²⁹ Domnul Se depărtează^(CA) de cei răi,
dar ascultă rugăciunea^(CB) celor neprihăniţi.
³⁰ O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele.
³¹ Urechea^(CC) care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
³² Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
³³ Frica^(CD) de Domnul este şcoala înţelepciunii
şi smerenia merge înaintea^(CE) slavei.