Book of Common Prayer
CARTEA ÎNTÂI
Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
3 El este ca un pom
sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
El prosperă în tot ceea ce face!
4 Cei răi însă nu sunt aşa,
ci ei se aseamănă cu pleava
spulberată de vânt.
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
calea celor răi însă duce la pieire.
Psalmul 2
1 De ce se întărâtă[a] neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte[b]?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui
şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul[d] Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul[e] Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi[f] cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
Psalmul 3
Un psalm al lui David, compus pe vremea când fugea dinaintea fiului său Absalom.[h]
1 Doamne, ce mulţi îmi sunt duşmanii!
Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea!
2 Mulţi grăiesc sufletului meu:
„Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!“Sela[i]
3 Dar Tu, Doamne, îmi eşti scut!
Tu eşti slava mea, eşti Acela Care îmi ridici capul!
4 Cu glasul meu am strigat către Domnul,
şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel sfânt.Sela
5 Eu mă culc, adorm şi mă trezesc iarăşi,
căci Domnul mă sprijină.
6 Nu mă tem de puhoiul de popoare
care se ridică împotriva mea din toate părţile.
7 Ridică-Te, Doamne!
Izbăveşte-mă, Dumnezeul meu!
Tu-i loveşti peste obraz pe toţi duşmanii mei
şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8 A Domnului este izbăvirea!
Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău!Sela
Psalmul 4
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui David.
1 Răspunde-mi când strig,
Dumnezeul dreptăţii mele!
Deşi sunt în strâmtorare, Tu mă vei scoate la loc larg!
Îndură-te de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2 Fii ai oamenilor, până când Îmi veţi preface slava în ruşine[j]?
Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni[k]?Sela
3 Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pentru Sine pe cel evlavios[l];
Domnul aude când strig către El.
4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!
Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi!Sela
5 Aduceţi jertfe potrivite
şi încredeţi-vă în Domnul!
6 Mulţi zic: „Cine ne va arăta ce este bine?“
Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale!
7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă
decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
8 Mă voi culca şi voi adormi în pace,
căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă.Sela
Psalmul 7
Un şiggaion[a] al lui David, pe care el l-a cântat Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş.
1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine îmi caut scăparea!
Izbăveşte-mă de toţi prigonitorii mei, scapă-mă,
2 ca să nu mă sfâşie ca un leu,
să nu mă rupă în bucăţi fără ca cineva să mă poată scăpa!
3 Doamne, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva,
dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,
dacă mi-am jefuit duşmanul pe nedrept,
5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească
şi să mă ajungă,
să-mi calce viaţa în picioare
şi să-mi culce slava în ţărână!Sela
6 Ridică-Te, Doamne, în mânia Ta,
scoală-Te din pricina furiei duşmanilor mei,
trezeşte-Te, Dumnezeul Meu, şi porunceşte o judecată!
7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare;
stăpâneşte asupra ei din înălţime!
8 Să judece Domnul noroadele!
Judecă-mă, Doamne, şi pe mine;
fă-mi după dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte[b]!
9 Opreşte răutatea celor răi
şi întăreşte-l pe cel drept,
Tu, Care cercetezi inimile şi rărunchii,
Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este Dumnezeu,
Mântuitorul celor cu inima cinstită.
11 Dumnezeu este un judecător drept,
Dumnezeu se înverşunează împotriva celui rău în fiecare zi.
12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu,
El Îşi ascute sabia,
Îşi încordează arcul şi-l ţinteşte.
13 Lui[c] îi pregăteşte armele morţii,
săgeţi aprinse îi pregăteşte.
14 Iată-l pe cel ce naşte răutate,
zămisleşte necazul
şi dă naştere înşelăciunii!
15 Sapă o groapă, o adânceşte
şi cade chiar el în adâncitura pe care a făcut-o.
16 Necazul pe care-l provoacă se întoarce împotriva capului său
şi violenţa lui se răsfrânge asupra creştetului său.
17 Eu voi aduce mulţumiri Domnului pentru dreptatea Lui
şi voi cânta laudă Numelui Domnului Preaînalt.
Starea de păcat a poporului
7 „Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din ţară
şi n-a mai rămas nici un om drept![a]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3 Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[b].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzeşte-ţi uşa gurii
de cea care se odihneşte la pieptul tău!
6 Căci fiul îşi desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
26 Agrippa i-a zis lui Pavel:
– Ţi se dă voie să vorbeşti în apărarea ta!
Atunci Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:
2 – Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, 3 mai ales pentru că tu eşti cunoscător al tuturor obiceiurilor şi controverselor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare. 4 Toţi iudeii cunosc felul în care mi-am trăit viaţa încă din tinereţe, viaţă pe care mi-am petrecut-o de la început în mijlocul neamului meu şi în Ierusalim. 5 Dacă vor să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp şi ştiu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă partidă a religiei noastre. 6 Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din pricina nădejdii în promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu strămoşilor noştri, 7 promisiune pe care cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi şi noapte, speră să o primească. Pentru această nădejde, rege, sunt acuzat eu de către iudei! 8 Ce, vi se pare de necrezut faptul că Dumnezeu învie morţii?! 9 Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoţilor i-am băgat în închisoare pe mulţi sfinţi, iar când erau condamnaţi la moarte îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. 11 De asemenea, pedepsindu-i adesea prin toate sinagogile, m-am străduit să-i fac să blasfemieze; şi fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i-am persecutat chiar şi în cetăţile străine!
12 Cu acestea în gând, m-am dus în Damasc, având autoritate şi putere deplină de la conducătorii preoţilor. 13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine, o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14 Toţi am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba aramaică[a]: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? Îţi este greu să dai cu piciorul într-un ţepuş![b]“ 15 Eu am întrebat: „Cine eşti, Doamne[c]?“ Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 16 Dar ridică-te şi stai în picioare! Căci M-am arătat ţie ca să te numesc slujitor şi martor atât al lucrurilor în care M-ai văzut pe Mine, cât şi al lucrurilor în care Mă voi arăta ţie. 17 Te-am scos din mijlocul poporului tău şi din mijlocul neamurilor la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan[d] la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.“
19 De aceea, rege Agrippa, n-am fost neascultător faţă de viziunea cerească, 20 ci le-am proclamat mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim şi din întreaga regiune a Iudeii, iar apoi neamurilor că trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu făcând fapte vrednice de pocăinţă. 21 Pentru aceste lucruri m-au prins iudeii în Templu şi au încercat să mă omoare! 22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu şi stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât şi înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeţii şi Moise[e] au zis că urmează să se întâmple, 23 şi anume că Cristos va trebui să sufere şi, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morţi, va vesti lumină atât poporului Său, cât şi neamurilor.
Isus vindecă un om stăpânit de demoni
26 Au vâslit mai departe, înspre ţinutul gherasenilor[a], care se află în dreptul Galileii. 27 Când a coborât pe ţărm, I-a ieşit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu[b] purta haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte. 28 Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat şi a zis cu glas puternic:
– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază şi legat cu lanţuri şi cătuşe, dar rupea legăturile şi era dus de către demon în locuri pustii.
30 Isus l-a întrebat:
– Care-ţi este numele?
– „Legiune“[c], I-a răspuns el.
Căci în el intraseră mai mulţi demoni. 31 Aceştia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc[d].
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. 33 Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos şi s-a înecat în lac.
34 Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. 35 Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă şi s-au înspăimântat. 36 Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul. 37 Atunci toată mulţimea din ţinutul gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă şi S-a întors.
38 Omul din care ieşiseră demonii Îl rugase să-l lase să vină cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, spunându-i: 39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El a plecat şi a vestit prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.[e]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.