Book of Common Prayer
97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
pentru totdeauna, până la sfârşit.
113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.
Psalmul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
din lira cea plăcută şi din harfă[b].
3 Suflaţi din corn la lună nouă[c],
la lună plină, în ziua sărbătorii.
4 Aceasta este porunca dată lui Israel,
hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului;
acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:
6 „I-am luat povara de pe umăr,
mâinile lui nu mai ţin coşul.
7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
te-am încercat la apele Meriba.Sela
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
O, Israele, de M-ai asculta!
9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Eu te-am adus din ţara Egiptului!
Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
şi a trăit după propriile lui sfaturi.
13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
„Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
Psalmul 82
Un psalm al lui Asaf.
1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul „dumnezeilor[e]“.
2 „Până când veţi mai judeca cu nedreptate
şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?Sela
3 Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului,
daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât,
izbăviţi-i din mâna celor răi!“
5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep;
umblă în întuneric;
de aceea se clatină temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei»,
fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.
7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând
şi veţi cădea ca orice alt conducător.“
8 Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul,
căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!
Reabilitarea providenţială a lui Mardoheu
6 În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, şi i s-a citit împăratului din ea. 2 S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porţii, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş. 3 Împăratul a întrebat:
– Ce onoare şi ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru această faptă?
– Nu i s-a dat nimic, i-au răspuns împăratului cei care îl slujeau.
4 – Cine este în curte? a mai întrebat împăratul.
Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să-i ceară împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise. 5 Slujitorii împăratului i-au răspuns:
– Haman este în curte!
– Să intre! a spus împăratul.
6 De îndată ce Haman a intrat, împăratul l-a şi întrebat:
– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze?
Haman şi-a zis atunci în gând: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“ 7 Haman i-a răspuns împăratului:
– Omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze 8 trebuie să i se aducă mantia imperială cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călăreşte împăratul şi să i se pună pe cap coroana împărătească. 9 Calul şi haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piaţeta cetăţii şi să strige înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“
10 Împăratul i-a zis apoi lui Haman:
– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis!
11 Haman a luat mantia şi calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu şi l-a plimbat călare pe cal prin piaţeta cetăţii, strigând înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“
12 După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, mâhnit şi cu capul acoperit. 13 Haman a povestit soţiei sale, Zereş, şi tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înţelepţi şi soţia sa Zereş i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranţă vei cădea înaintea lui!“ 14 În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului şi s-au grăbit să-l trimită pe Haman la ospăţul pregătit de Estera.
Pavel în Efes
19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes[a]. Acolo a găsit câţiva ucenici 2 şi i-a întrebat:
– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?
Ei i-au răspuns:
– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!
3 El le-a zis:
– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?
Ei i-au răspuns:
– Cu botezul lui Ioan.
4 Pavel a zis:
– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.
5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6 Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. 7 Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.
8 Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. 9 Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri[b] a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului.
Ispitirile lui Isus
4 Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, 2 fiind ispitit de diavol[a] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.
3 Diavolul I-a zis:
– Dacă[b] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!
4 Însă Isus i-a răspuns:
– Este scris:
5 Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. 6 Apoi I-a zis:
– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. 7 Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!
8 Isus i-a răspuns:
– Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să I te închini
şi numai Lui să-I slujeşti!“[e]
9 Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:
– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, 10 căci este scris:
„El va da porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească!“
11 şi
„Ei Te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“[f]
12 Isus i-a răspuns:
– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“[g]
13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.