Book of Common Prayer
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Psalmul 111[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul![b]
Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea,
în sfatul celor drepţi şi în adunare!
2 Mari sunt lucrările Domnului;
ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc!
3 Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui,
iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie.
4 El a făcut minuni spre aducere-aminte.
Domnul este îndurător şi milostiv!
5 El dă hrană celor ce se tem de El;
El Îşi aduce pururi aminte de legământul Său.
6 El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său,
dându-le drept moştenire posesiunile neamurilor.
7 Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată;
toate orânduirile Sale sunt demne de încredere,
8 sunt întărite pe veci de veci,
fiind întocmite în adevăr şi cu integritate.
9 El a trimis poporului Său răscumpărarea;
Şi-a decretat legământul pe vecie.
Sfânt şi înfricoşător este Numele Lui!
10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii;
toţi cei ce păzesc orânduirile Sale au o minte sănătoasă.
Lauda Lui este statornicită pe vecie.
Psalmul 114
1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a dat înapoi,
4 munţii au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile – ca nişte miei.
5 Ce ai, mare, de fugi?
Iordane, de ce dai înapoi?
6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 Cel Care transformă stânca în iaz
şi cremenea – în izvoare de apă!
28 Apoi israeliţii au plecat şi au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul lui Moise şi lui Aaron.
Moartea întâilor născuţi şi ieşirea din Egipt
29 La miezul nopţii Domnul a lovit toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniţă, şi întâiul născut al tuturor vitelor. 30 Când Faraon, slujitorii săi şi toţi egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari ţipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31 În aceeaşi noapte, el i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi lea zis: „Plecaţi! Ieşiţi în grabă din mijlocul poporului meu, voi şi toţi israeliţii. Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului, aşa cum aţi zis. 32 Luaţi-vă turmele şi cirezile, aşa cum aţi cerut, plecaţi şi binecuvântaţimă.“
33 Egiptenii zoreau poporul ca să-l scoată cât mai repede afară din ţară, căci îşi ziceau: „Vom muri cu toţii!“ 34 Poporul şi-a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le-au înfăşurat în haine şi le-au pus pe umeri. 35 Israeliţii au făcut aşa cum le-a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte. 36 Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoinţă la egipteni şi aceştia le-au dat ce-au cerut. Şi astfel i-au prădat pe egipteni. 37 Israeliţii au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot; ei erau în jur de şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, în afară de copii[a]. 38 O mulţime amestecată de oameni a plecat împreună cu ei, precum şi foarte multe cirezi de vite şi turme de oi. 39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au adus din Egipt; aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost izgoniţi n-au mai avut timp să-şi ia provizii.
Învierea morţilor
12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? 13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. 14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. 15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, 17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. 18 Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!
20 Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. 21 Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. 22 Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, 23 însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. 24 Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. 25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. 26 Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. 27 Căci El „I-a pus totul sub picioare“[a]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. 28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
9 (Când Isus a înviat, în dimineaţa primei zile de după Sabat, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. 10 Ea s-a dus şi i-a anunţat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau şi plângeau. 11 Dar când aceştia au auzit că trăieşte şi că fusese văzut de ea, n-au crezut.
12 După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o altă înfăţişare. 13 Aceştia s-au dus şi i-au anunţat pe ceilalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i-a mustrat pentru necredinţa şi pentru inima lor împietrită, fiindcă nu i-au crezut pe cei care L-au văzut înviat.
15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la orice făptură! 16 Cel care va crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede, va fi condamnat. 17 Semnele care-i vor însoţi pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi, 18 vor lua în mâini şerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu-i va vătăma deloc. De asemenea, îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceştia se vor face bine.“
19 După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. 20 Ei s-au dus şi au vestit pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei şi confirma Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.