Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 119:97-120

97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
    Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
    căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
    căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
    căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
    ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
    căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
    mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
    De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.

105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
    şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
    că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
    Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
    şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
    dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
    dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
    pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
    pentru totdeauna, până la sfârşit.

113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
    dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
    şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
    ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
    nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
    şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
    căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
    De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
    şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.

Psalmii 81-82

Psalmul 81

Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.

Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
    Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
    din lira cea plăcută şi din harfă[b].
Suflaţi din corn la lună nouă[c],
    la lună plină, în ziua sărbătorii.
Aceasta este porunca dată lui Israel,
    hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
    când a mers împotriva ţării Egiptului;
        acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:

„I-am luat povara de pe umăr,
    mâinile lui nu mai ţin coşul.
La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
    ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
        te-am încercat la apele Meriba.Sela
Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
    O, Israele, de M-ai asculta!
Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
    Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
    Eu te-am adus din ţara Egiptului!
        Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
    Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
    şi a trăit după propriile lui sfaturi.

13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
    O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
    şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
    iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
    „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.

Psalmul 82

Un psalm al lui Asaf.

Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu;
    El judecă în mijlocul „dumnezeilor[e]“.
„Până când veţi mai judeca cu nedreptate
    şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?Sela
Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului,
    daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât,
    izbăviţi-i din mâna celor răi!“

Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep;
    umblă în întuneric;
        de aceea se clatină temeliile pământului.

Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei»,
    fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.
Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând
    şi veţi cădea ca orice alt conducător.“

Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul,
    căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!

Geneza 27:1-29

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

– Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

25 Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
    pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
    să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
    şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
    şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
    şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“

Romani 12:1-8

Vieţi consacrate lui Dumnezeu

12 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[a] din partea voastră! Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Smerenie şi slujire

Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora. Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale; dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură; dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie.

Ioan 8:12-20

Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus

12 Isus le-a vorbit din nou:

– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

13 Fariseii i-au zis:

– Tu depui mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.

14 Isus le-a răspuns:

– Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde vin şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. 15 Voi judecaţi după standarde omeneşti[a]; Eu nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă aş judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.[b] 18 Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tatăl Care M-a trimis.

19 Atunci I-au zis:

– Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns:

– Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.

20 Aceste cuvinte le-a spus în vistierie[c], în timp ce dădea învăţătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.