Book of Common Prayer
Psalmul 72
Al lui Solomon[a]
1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui!
2 Atunci el[b] va judeca cu dreptate pe poporul Tău
şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.
3 Munţii vor aduce pacea pentru popor
şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate[c].
4 El le va face dreptate asupriţilor din popor,
îi va izbăvi pe fiii săracilor
şi îl va zdrobi pe asupritor.
5 El va trăi[d] atâta timp cât va fi soare,
cât va fi lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit,
ca ploile repezi, picurând pământul.
7 În zilele lui, cel drept va înflori
şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
8 El va domni de la o mare la alta
şi de la râu[e] până la marginile pământului[f].
9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei,
iar duşmanii lui vor linge ţărâna.
10 Regi din Tarşiş[g] şi din ostroave
se vor întoarce cu daruri;
regi din Şeba şi din Seba
se vor apropia cu ofrande.
11 I se vor închina toţi regii,
toate popoarele îl vor sluji.
12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă
şi pe sărmanul lipsit de ajutor.
13 Va avea milă de cel umil şi sărac,
şi va scăpa vieţile săracilor.
14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă,
căci sângele lor preţuieşte mult pentru el.
15 Să trăiască!
Să i se dea podoabe din aur de Şeba!
Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna
şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!
16 Să fie belşug de grâne în ţară,
chiar şi pe crestele munţilor!
Să freamăte pomii[h] ca cei din Liban,
iar oamenii din cetăţi să înflorească la fel ca iarba de pe pământ.[i]
17 Să-i rămână numele pe vecie!
Să-i dăinuiască numele cât va fi soare!
Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el[j]
şi-l vor numi fericit!
18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Singurul Care poate face minuni!
19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci!
Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.
Psalmul 111[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul![b]
Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea,
în sfatul celor drepţi şi în adunare!
2 Mari sunt lucrările Domnului;
ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc!
3 Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui,
iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie.
4 El a făcut minuni spre aducere-aminte.
Domnul este îndurător şi milostiv!
5 El dă hrană celor ce se tem de El;
El Îşi aduce pururi aminte de legământul Său.
6 El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său,
dându-le drept moştenire posesiunile neamurilor.
7 Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată;
toate orânduirile Sale sunt demne de încredere,
8 sunt întărite pe veci de veci,
fiind întocmite în adevăr şi cu integritate.
9 El a trimis poporului Său răscumpărarea;
Şi-a decretat legământul pe vecie.
Sfânt şi înfricoşător este Numele Lui!
10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii;
toţi cei ce păzesc orânduirile Sale au o minte sănătoasă.
Lauda Lui este statornicită pe vecie.
Psalmul 113
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
lăudaţi Numele Domnului!
2 Numele Domnului să fie binecuvântat,
de acum şi până-n veci!
3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui,
binecuvântat fie Numele Domnului!
4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile,
mai presus de ceruri este slava Lui.
5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Cel Ce tronează din înălţime
6 şi totuşi Se apleacă privind
spre ceruri şi spre pământ?
7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman
şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,
8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales,
cu cei de neam ales din poporul Său.
9 El îi dă celei sterpe o familie,
face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudaţi-L pe Domnul!
9 «Pe cine crede El că învaţă cunoaşterea?
Cui crede El că explică mesajul?
Unora înţărcaţi de curând?
Unora tocmai luaţi de la sân?
10 El dă poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
regulă după regulă, regulă după regulă,
puţin aici, puţin acolo[a].»
11 De aceea, prin buze încâlcite
şi într-o altă limbă,
va vorbi El acestui popor,
12 celor cărora le-a spus:
«Iată locul de odihnă!
Lăsaţi-l pe cel ostenit să se odihnească!
Aici este odihna!»
Dar ei n-au vrut să asculte.
13 De aceea pentru ei Cuvântul Domnului va fi:
«Poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
regulă peste regulă, regulă peste regulă
puţin aici, puţin acolo»,
pentru ca, mergând, să cadă pe spate,
să fie zdrobiţi, să fie prinşi în cursă şi capturaţi.
14 De aceea, ascultaţi Cuvântul Domnului,
batjocoritorilor,
voi care conduceţi acest popor
în Ierusalim!
15 Aţi zis:
«Am încheiat un legământ cu Moartea
şi cu Locuinţa Morţilor avem o înţelegere.
Urgia năvalnică va trece
fără să ne atingă,
căci ne-am făcut din minciună adăpost
şi din înşelăciune[b] ascunzătoare.»
16 De aceea aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Iată, pun în Sion o Piatră,
o Piatră încercată,
o Piatră din capul unghiului, preţioasă,
o Temelie sigură!
Oricine crede în El nu se va fi făcut de ruşine[c].
17 Eu voi face din judecata dreaptă o funie de măsură
şi din dreptate o cumpănă.
Grindina îţi va mătura adăpostul făcut din minciună,
iar apele îţi vor inunda ascunzătoarea.
18 Legământul vostru cu Moartea va fi anulat,
iar înţelegerea voastră cu Locuinţa Morţilor va cădea.
Când va trece urgia năvalnică
veţi fi striviţi de ea.
19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca,
căci va trece dimineaţă de dimineaţă,
zi de zi şi noapte de noapte!»
Înţelegerea acestui mesaj
nu va produce decât groază.
20 Căci patul e prea scurt să te întinzi pe el,
iar învelitoarea prea îngustă să te înfăşori cu ea.
21 Domnul Se va ridica cum a făcut-o pe muntele Peraţim;
se va mânia ca în valea Ghivon,
ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Sa neobişnuită;
ca să-Şi ducă la îndeplinire fapta, fapta Sa nemaipomenită.
22 Acum dar, nu mai batjocoriţi,
ori lanţurile vi se vor strânge mai tare,
fiindcă am auzit de la Stăpânul, Domnul Oştirilor,
o hotărâre de nimicire a întregii ţări.
Noul Ierusalim[a]
9 Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ 10 M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. 11 Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. 12 Avea un zid mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13 Trei porţi erau spre răsărit, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Cel care a vorbit cu mine avea o trestie de aur pentru măsurat, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. 16 Cetatea era aşezată în formă de pătrat, lungimea ei fiind la fel ca şi lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia şi era de douăsprezece mii de stadii[b]. Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau la fel. 17 A măsurat şi zidul şi era de o sută patruzeci şi patru de coţi[c], după unitatea de măsură a omului, căci pe aceasta o folosea îngerul. 18 Zidul era construit din jasp, iar cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate. 19 Temeliile zidului cetăţii erau decorate cu tot felul de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp, a doua – de safir, a treia – de calcedonie, a patra – de smarald, 20 a cincea – de sardonix, a şasea – de sardiu, a şaptea – de crisolit, a opta – de beril, a noua – de topaz, a zecea – de crisopraz, a unsprezecea – de iacint, a douăsprezecea – de ametist.[d] 21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Strada cetăţii era din aur curat, limpede ca sticla.
Anunţarea naşterii lui Isus
26 În luna a şasea,[a] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:
– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[b]
29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30 Îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[c]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[d] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[e] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!
34 Maria l-a întrebat pe înger:
– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns:
– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[f] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[g] Dumnezeu.
38 Maria a zis:
– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!
Şi îngerul a plecat de la ea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.