Book of Common Prayer
Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
iar patul în care suferea va fi strâns.
4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
„Când va muri şi-i va pieri numele?“
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
pe care o împrăştie când iese afară.
7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
8 „O boală necruţătoare l-a atins!
Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
9 Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!
10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie.
Amin! Amin!
Psalmul 52
Pentru dirijor. Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!“
1 Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta?
Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine pentru Dumnezeu?[b]
2 Numai dezastru plănuieşte limba ta!
Este ca un brici ascuţit,
viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele
şi minciuna decât cuvântul drept.Sela
4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare,
limbă înşelătoare.
5 Dumnezeu te va doborî pe vecie;
te va apuca şi te va smulge din cortul tău;
te va dezrădăcina din pământul celor vii.Sela
6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme;
vor râde de el:
7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu
drept refugiu al său,
ci se încredea în marile lui bogăţii
şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.“
8 Eu însă sunt ca un măslin verde
în Casa lui Dumnezeu,
căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu
pentru veci de veci.
9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat;
voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor
faţă de credincioşii Tăi![c]
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
în vremuri străvechi;
2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii,
cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
6 Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăveşte,
7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
9 Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[c] noi nu Te-am uitat
şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
şi ne-ai acoperit cu beznă.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!
Omul lui Dumnezeu din Iuda
13 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului şi a zis: „Altarule, altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El îi va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care aduc jertfe aici şi oseminte omeneşti se vor arde pe tine!»“ 3 El a dat un semn în aceeaşi zi, spunând: „Acesta este semnul pe care Domnul l-a dat: altarul se va despica, iar cenuşa din el se va împrăştia.“
4 Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam şi-a întins mâna de deasupra altarului spre el şi a poruncit: „Prindeţi-l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s-a uscat, astfel că nu şi-a mai putut-o trage înapoi. 5 Altarul s-a despicat, iar cenuşa din el s-a împrăştiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului. 6 Atunci regele l-a rugat pe omul lui Dumnezeu: „Mijloceşte la Domnul, Dumnezeul tău, şi roagă-te pentru mine ca să-mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s-a refăcut şi a devenit ca mai înainte.
7 Regele i-a zis omului lui Dumnezeu:
– Vino cu mine acasă, înviorează-te şi îţi voi da un dar!
8 – Chiar dacă mi-ai da jumătate din averile tale, i-a răspuns omul lui Dumnezeu, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9 pentru că mi s-a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!“
10 Astfel, el a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe acelaşi drum pe care venise la Betel.
1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii[a] şi cu diaconii: 2 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumire şi rugăciune
3 Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. 4 În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie 5 pentru părtăşia voastră la Evanghelie[b], din prima zi şi până acum, 6 şi sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus. 7 Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, fie că sunt în lanţuri, fie că apăr sau întăresc Evanghelia, toţi sunteţi părtaşi ai harului lui Dumnezeu împreună cu mine. 8 Căci martor îmi este Dumnezeu că îmi este dor de voi toţi cu o afecţiune[c] ca cea a lui Cristos Isus[d]. 9 Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere, 10 ca să puteţi deosebi lucrurile de valoare şi să fiţi curaţi şi fără pată în ziua lui Isus Cristos, 11 plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
40 Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose[a] – şi Salome, 41 care Îl urmaseră pe Isus şi-I slujiseră atunci când se afla în Galileea. Şi mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.
Înmormântarea lui Isus
42 Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu[b], care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit de mult timp. 45 El s-a lămurit de la centurion de lucrul aceasta şi apoi i-a dăruit lui Iosif trupul lui Isus. 46 Iosif a cumpărat o pânză de in, apoi I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, au văzut unde fusese pus.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.