Book of Common Prayer
Psalmul 24
Al lui David. Un psalm.
1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi locuitorii ei,
2 căci El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine se va sui pe muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată,
care nu-şi dedă[a] sufletul la minciună
şi nu jură ca să înşele.[b]
5 El va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui.
6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută,
a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov[c]!Sela
7 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
8 Cine este Acest Împărat al slavei?
Domnul cel tare şi viteaz,
Domnul cel viteaz în luptă!
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
Domnul Oştirilor[d]!
El este Împăratul slavei!Sela
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 8
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri![b]
2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
ai întemeiat o fortăreaţă
împotriva duşmanilor Tăi,
ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul.
3 Când privesc cerurile,
lucrarea mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu[c]
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale;
i-ai pus totul sub picioare:
7 oi şi boi deopotrivă,
chiar şi fiarele câmpului;
8 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile mărilor.
9 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Psalmul 84
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale,
Doamne al Oştirilor[b]!
2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină
după curţile Domnului.
Inima şi trupul meu strigă de bucurie
către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă,
chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea,
un loc unde să-şi pună puii,
un loc la altarele Tale,
Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei Te laudă mereu!Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine
şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.
6 Când străbat aceştia valea Plângerii[c],
ei o prefac într-un loc cu izvoare,
pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri[d].
7 Ei merg din putere în putere
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor[e], ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov!Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule!
Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curţile Tale,
decât o mie în altă parte.
Mai bine stau[f] în pragul Casei[g] Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut;
El dă îndurare şi slavă.
Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oştirilor,
ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!
16 Voi ştiţi cum aţi locuit în ţara Egiptului şi cum aţi trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi traversat. 17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, idoli din lemn şi din piatră, din argint şi din aur. 18 Să nu existe printre voi nici un bărbat sau femeie, nici un clan şi nici o seminţie a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându-se să slujească zeilor acestor neamuri. Să nu existe printre voi nici o rădăcină care produce otravă sau amărăciune.
19 Dacă cineva care aude cuvintele acestui jurământ, invocă o binecuvântare asupra lui însuşi, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă mi-aş urma pornirile minţii mele!», fapta aceasta va aduce dezastru, atât peste pământul fertil, cât şi peste cel uscat,[a] 20 iar pe acela Domnul nu va mai dori să-l ierte. Mânia şi gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el şi Domnul îi va şterge numele de sub cer. 21 El îl va despărţi de toate seminţiile lui Israel ca să-l nenorocească potrivit cu tot ce este scris în această Carte a Legii.
22 Generaţiile următoare, copiii care vor veni după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în ţara aceasta şi urgiile cu care Domnul v-a îndurerat. 23 Peste tot va fi pucioasă şi sare; toată ţara va fi arsă; nimic nu se va semăna, nimic nu va încolţi şi nici o plantă nu va creşte. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care Domnul le-a distrus în mânia şi urgia Lui. Toate neamurile vor întreba:
24 – De ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce s-a aprins cu o mânie atât de mare?
Şi li se va răspunde:
25 – Fiindcă au părăsit legământul Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, pe care l-a încheiat cu ei când i-a scos din ţara Egiptului. 26 Ei s-au depărtat, au slujit şi s-au închinat altor dumnezei, zei pe care nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse El. 27 De aceea Domnul s-a aprins de mânie împotriva acestei ţări, astfel că a adus peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. 28 Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu furie şi cu mare înverşunare şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede astăzi.
29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale urmaşilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.
Femeia şi balaurul
12 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2 era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii. 3 În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur[a] mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe, 4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce. 5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său. 6 Iar femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile[b].
7 În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, 8 dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. 10 Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăţia Dumnezeului nostru
şi autoritatea Cristosului[c] Său,
căci acuzatorul[d] fraţilor noştri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor;
ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă ceruri
şi voi, cei ce locuiţi în ele!
Vai de voi, pământ şi mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă ştie că are puţin timp!“
Isus hrăneşte peste patru mii de oameni
29 Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. 30 Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31 astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.
33 Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!
34 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.
35 Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.