Book of Common Prayer
Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
iar patul în care suferea va fi strâns.
4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
„Când va muri şi-i va pieri numele?“
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
pe care o împrăştie când iese afară.
7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
8 „O boală necruţătoare l-a atins!
Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
9 Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!
10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie.
Amin! Amin!
Psalmul 52
Pentru dirijor. Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!“
1 Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta?
Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine pentru Dumnezeu?[b]
2 Numai dezastru plănuieşte limba ta!
Este ca un brici ascuţit,
viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele
şi minciuna decât cuvântul drept.Sela
4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare,
limbă înşelătoare.
5 Dumnezeu te va doborî pe vecie;
te va apuca şi te va smulge din cortul tău;
te va dezrădăcina din pământul celor vii.Sela
6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme;
vor râde de el:
7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu
drept refugiu al său,
ci se încredea în marile lui bogăţii
şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.“
8 Eu însă sunt ca un măslin verde
în Casa lui Dumnezeu,
căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu
pentru veci de veci.
9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat;
voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor
faţă de credincioşii Tăi![c]
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
în vremuri străvechi;
2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii,
cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
6 Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăveşte,
7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
9 Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[c] noi nu Te-am uitat
şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
şi ne-ai acoperit cu beznă.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!
Viţelul de aur
32 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:
– Vino şi fă-ne nişte zei[a] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!
2 Aaron le-a răspuns:
– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!
3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. 4 El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat[b]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care teau scos din ţara Egiptului!“ 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şiau turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ 9 Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11 Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii[d] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“
14 Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15 Apoi Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părţi, scrise pe faţă şi pe spate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. 17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:
– Este zgomot de război în tabără.
18 Moise a răspuns:
– Nu este nici strigăt de biruinţă,
nu este nici vaiet de înfrângere,
ci zgomot de petrecere
este ceea ce eu aud.
19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a împrăştiat cenuşa pe apă şi a dat-o israeliţilor s-o bea.
Îndemnuri privind relaţiile din casa creştinului
18 Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri aşa cum se cuvine în Domnul! 19 Soţilor, iubiţi-vă soţiile şi nu fiţi aspri cu ele!
20 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate, pentru că lucrul acesta Îi place Domnului! 21 Părinţi, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă curajul!
22 Sclavilor, ascultaţi în toate de stăpânii voştri pământeşti, nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă altora, ci cu o inimă sinceră, în frică de Domnul. 23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ştiind că veţi primi ca răsplată moştenirea de la Domnul. Voi slujiţi Domnului Cristos. 25 Căci cel ce face rău va fi răsplătit după răul pe care l-a făcut; şi nu va fi nici un fel de părtinire.
4 Stăpânilor, daţi-le sclavilor voştri ceea ce li se cuvine, ştiind că şi voi aveţi un Stăpân în cer!
Alte instrucţiuni
2 Stăruiţi în rugăciune! Vegheaţi în ea cu mulţumire! 3 Rugaţi-vă în acelaşi timp şi pentru noi, ca Dumnezeu să deschidă o uşă pentru Cuvânt, să putem vorbi despre taina lui Cristos, din pricina căreia sunt închis, 4 ca s-o pot face cunoscută aşa cum trebuie. 5 Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, folosind fiecare ocazie. 6 Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare[a], ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
Saluturi finale
7 Tihic vă va face cunoscut totul cu privire la mine. El este un frate preaiubit şi un slujitor credincios, slujitor împreună cu mine în Domnul. 8 Vi l-am trimis ca să ştiţi totul despre noi şi ca să vă încurajeze inimile, 9 împreună cu Onesimus, un frate credincios şi preaiubit, care este unul dintre voi. El vă va face cunoscute toate lucrurile de pe aici.
10 Aristarh, închis împreună cu mine, vă trimite salutări; de asemenea şi Marcu, vărul lui Barnabas – cu privire la el aţi primit porunci; dacă vine la voi, să-l primiţi bine –, 11 şi Isus, zis şi Iustus. Aceştia sunt singurii dintre cei circumcişi care sunt conlucrători cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu[b]. Ei au devenit o încurajare pentru mine. 12 Epafras, care este unul dintre voi, slujitor al lui Cristos Isus, vă trimite salutări. El se luptă întotdeauna pentru voi în rugăciune, astfel încât, desăvârşiţi şi pe deplin încredinţaţi, să puteţi rămâne fermi în toată voia lui Dumnezeu. 13 Eu depun mărturie cu privire la el că a lucrat din greu pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Hierapolis. 14 Luca, doctorul preaiubit, şi Demas vă salută. 15 Salutaţi-i pe fraţii din Laodicea şi pe Nimfa, şi biserica din casa ei. 16 După ce va fi citită această scrisoare la voi, faceţi în aşa fel încât să fie citită şi în biserica din Laodicea. De asemenea, citiţi şi voi scrisoarea din Laodicea.[c] 17 Spuneţi-i lui Arhipus: „Ai grijă de slujba pe care ai primit-o în Domnul: să o duci la îndeplinire!“
18 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. Amintiţi-vă de lanţurile mele! Harul să fie cu voi! (Amin.)[d]
Predica de pe Munte: Fericirile
5 Când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte[a] şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, 2 iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3 „Ferice de cei săraci în duh,
căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
4 Ferice de cei îndureraţi,
căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi,
căci ei vor moşteni pământul[b]!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate,
căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi,
căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată,
căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori,
căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii,
căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.