Book of Common Prayer
Psalmul 61
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele!
Ia aminte la rugăciunea mea!
2 Strig către Tine de la capătul pământului
cu inima mâhnită:
„Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“
3 Căci Tu eşti adăpostul meu,
turnul meu cel tare împotriva duşmanului.
4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie,
să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.Sela
5 Căci Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele;
Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Adaugă zile la viaţa regelui!
Fie-i anii cât veşnicia!
7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu!
Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie
şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.
Psalmul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea
şi numai de la El îmi vine mântuirea.
2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.
3 Până când veţi mai ataca vreun om,
doborându-l cu toţii,
cum aţi dărâma un zid înclinat
sau un gard dărăpănat?
4 Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei.
Le este dragă minciuna;
cu gura ei binecuvântează,
dar cu inima blestemă.Sela
5 Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu,
căci de la El vine nădejdea mea.
6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!
7 Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu,
Stânca mea cea tare.
Adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme,
varsă-ţi inima înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.Sela
9 Numai o suflare sunt fiii oamenilor.
Minciună sunt oamenii.
Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare;
împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.
10 Nu vă încredeţi în asuprire,
nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie.
Când sporiţi în putere,
nu lăsaţi inima să vi se încreadă!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
iar eu de două ori am auzit:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“
12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu răsplăteşti
fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 112[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul
şi care găseşte o mare plăcere în poruncile Lui!
2 Urmaşii[b] lui vor fi puternici în ţară;
neamul celor integri va fi binecuvântat.
3 Bogăţie şi belşug sunt în casa lui,
iar dreptatea sa dăinuieşte pentru totdeauna.
4 O lumină străluceşte în întuneric pentru cei integri,
pentru cel ce este îndurător, milostiv şi drept.[c]
5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând
şi care îşi chiverniseşte lucrurile potrivit cu dreptatea.
6 Niciodată nu se va clătina.
Cel drept va fi amintit întotdeauna.
7 El nu se teme de veşti rele,
căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este tare şi nu se teme;
el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi.
9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna,
iar puterea[d] îi va fi înălţată cu onoare[e].
10 Cel rău vede aceasta şi se mânie,
scrâşneşte din dinţi şi leşină;
dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân.
Psalmul 115
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
2 Pentru ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri
şi face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
5 Ei au gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu pot mirosi,
7 au mâini, dar nu pot pipăi,
au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac
şi toţi cei care se încred în ei.
9 Israele, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lor!
12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
El binecuvântează casa lui Israel,
binecuvântează casa lui Aaron,
13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
de la cei mici până la cei mari.
14 Să vă înmulţească Domnul,
pe voi şi pe fiii voştri!
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
nici cei care s-au pogorât în tăcere,
18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
de acum şi până în veci.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântec de veselie
14 „Strigă de bucurie, fiică a Sionului!
Strigă tare, Israele!
Veseleşte-te şi bucură-te din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15 Domnul a îndepărtat judecata de la tine,
El l-a izgonit pe duşmanul tău.
Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;
nu te vei mai teme vreodată de vreun rău!
16 În ziua aceea se va zice Ierusalimului:
«Nu te teme, Sioane!
Să nu-ţi slăbească mâinile!
17 Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău,
ca un viteaz care poate izbăvi!
El se va bucura de tine nespus,
te va linişti cu dragostea Lui
şi va striga de veselie din pricina ta.»“
18 „Îi voi aduna
pe cei ce sunt trişti din cauza adunărilor de sărbătoare;
din tine îşi trag obârşia.
Povara de pe umerii tăi era o ruşine.[a]
19 Iată, în vremea aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce te-au asuprit!
Îi voi izbăvi pe cei şchiopi
şi-i voi aduna pe cei ce au fost izgoniţi!
Le voi da cinste şi renume
în toate ţările unde au fost făcuţi de ruşine.
20 În vremea aceea vă voi aduce înapoi!
În vremea aceea vă voi strânge!
Vă voi face parte de renume şi cinste
între toate popoarele pământului,
când vă voi aduce înapoi captivii
înaintea ochilor voştri, zice Domnul.“
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoaşterea adevărului, care este potrivit cu evlavia, 2 în nădejdea vieţii veşnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de vremurile veşniciilor, 3 iar la vremea potrivită Şi-a descoperit Cuvântul prin predicarea care mi-a fost încredinţată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4 către Titus, adevăratul meu copil în credinţa pe care o împărtăşim împreună: har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!
Slujba lui Titus în Creta
5 Te-am lăsat în Creta ca să pui în ordine lucrurile care au mai rămas de rânduit şi să numeşti bătrâni[a] în fiecare cetate, aşa cum ţi-am poruncit. 6 Dar bătrânul trebuie să fie cineva fără pată, soţ al unei singure femei[b], având copii credincioşi, care să nu fie acuzaţi de destrăbălare sau de neascultare. 7 Căci supraveghetorul[c], ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără pată, să nu fie arogant, nici mânios, nici beţiv, nici bătăuş, nici lacom de câştig, 8 ci trebuie să fie ospitalier, să iubească binele, să fie cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, 9 să se ţină de Cuvântul vrednic de încredere, care este potrivit cu învăţătura primită, pentru a-i putea încuraja şi pe alţii prin învăţătura sănătoasă şi pentru a-i mustra pe cei ce vorbesc împotrivă.
10 Sunt mulţi răzvrătiţi, palavragii şi înşelători, îndeosebi printre cei circumcişi, 11 care trebuie făcuţi să tacă, pentru că buimăcesc case întregi, învăţându-i pe oameni ceea ce n-ar trebui, de dragul unui câştig ruşinos. 12 Chiar unul dintre ei, un profet de-al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele şi nişte pântece leneşe[d].“ 13 Mărturia aceasta este adevărată. Din acest motiv, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă 14 şi să nu dea atenţie miturilor iudaice şi poruncilor oamenilor care se întorc de la adevăr! 15 Pentru cei curaţi, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci până şi mintea, şi conştiinţa le sunt pângărite. 16 Ei pretind că-L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă. Sunt odioşi, neascultători, incapabili de orice lucrare bună.
Introducere
1 Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, 2 aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, 4 ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.
8 Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger:
– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!
19 Îngerul i-a răspuns:
– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.
23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.