Book of Common Prayer
Psalmul 24
Al lui David. Un psalm.
1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi locuitorii ei,
2 căci El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine se va sui pe muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată,
care nu-şi dedă[a] sufletul la minciună
şi nu jură ca să înşele.[b]
5 El va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui.
6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută,
a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov[c]!Sela
7 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
8 Cine este Acest Împărat al slavei?
Domnul cel tare şi viteaz,
Domnul cel viteaz în luptă!
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
Domnul Oştirilor[d]!
El este Împăratul slavei!Sela
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 8
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri![b]
2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
ai întemeiat o fortăreaţă
împotriva duşmanilor Tăi,
ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul.
3 Când privesc cerurile,
lucrarea mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu[c]
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale;
i-ai pus totul sub picioare:
7 oi şi boi deopotrivă,
chiar şi fiarele câmpului;
8 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile mărilor.
9 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Psalmul 84
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale,
Doamne al Oştirilor[b]!
2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină
după curţile Domnului.
Inima şi trupul meu strigă de bucurie
către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă,
chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea,
un loc unde să-şi pună puii,
un loc la altarele Tale,
Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei Te laudă mereu!Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine
şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.
6 Când străbat aceştia valea Plângerii[c],
ei o prefac într-un loc cu izvoare,
pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri[d].
7 Ei merg din putere în putere
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor[e], ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov!Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule!
Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curţile Tale,
decât o mie în altă parte.
Mai bine stau[f] în pragul Casei[g] Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut;
El dă îndurare şi slavă.
Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oştirilor,
ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!
Cântarea de jale a lui David
17 David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan 18 şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar[a]):
19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălţimile tale.
Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceţi cunoscut acest lucru în Gat
şi nu-l vestiţi pe străzile Aşchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor
şi să tresalte de bucurie fiicele celor necircumcişi.
21 O, munţi ai Ghilboei!
Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi!
Nici câmpii să nu mai aveţi care să dea roade pentru darurile de mâncare![b]
Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor,
scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi,
de la grăsimea vitejilor,
săgeata[c] lui Ionatan nu venea înapoi,
iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul şi Ionatan,
care în viaţă s-au iubit şi s-au plăcut,
nici măcar în moarte n-au fost despărţiţi.
Erau mai iuţi decât vulturii
şi mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul!
Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu şi cu mult fast,
pe cel care vă împodobea veşmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatan zace ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane!
Mi-ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii
şi cum au pierit armele!
Dragostea
9 Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! 10 Iubiţi-vă unii pe alţii[a] cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.[b] 11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului! 12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii! 13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri! 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng! 16 Trăiţi în armonie unii cu alţii![c] Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi[d]! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi! 17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“[e] 20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“[f]. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
Judecata finală
31 Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toţi îngerii, atunci El Se va aşeza pe tronul slavei Sale 32 şi toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum desparte păstorul oile de capre 33 şi va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele, la stânga.
34 Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui:
– Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi Împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.
37 Atunci cei drepţi Îl vor întreba:
– Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit între noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?!
40 Iar Împăratul le va răspunde:
– Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!
41 Apoi le va zice celor din stânga:
– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! 42 Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!
44 Atunci şi ei Îl vor întreba:
– Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?!
45 Atunci El le va răspunde:
– Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceştia, Mie nu Mi-aţi făcut!
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.