Îl aveau ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abadon“, iar în greacă are numele de „Apolion“.

Al şaselea înger a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas venind dintre (cele patru) coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,

spunându-i celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la Râul cel Mare, adică Eufrat!“

Cei patru îngeri, care erau pregătiţi pentru ora, ziua, luna şi anul acela, au fost eliberaţi ca să omoare a treia parte din oameni.

Îngerul cu sulul cel mic

Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într-un nor şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc,

Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

ci în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum le-a vestit El robilor Săi, profeţii.

Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat!“

M-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea.“

Am luat sulul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar.

A şaptea trâmbiţă

Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau: „Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru şi a Cristosului Său; iar El va împărăţi în vecii vecilor!“

În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei,

Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Mesajele celor trei îngeri

Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor.

Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei datorat desfrânării lui!“

Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână,

va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului.

Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“

Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită.

Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“

Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

Îngerii cu ultimele şapte urgii

Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu.

Din Templu au ieşit şapte îngeri care aveau şapte urgii, îmbrăcaţi în haine de in curat, strălucitor, şi fiind încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur.

Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte vase de aur, pline cu mânia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor.

Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.