Zsoltárok 31
Hungarian New Translation
A reménység nem szégyenít meg
31 A karmesternek: Dávid zsoltára.
2 Hozzád menekülök, Uram, ne szégyenüljek meg soha! Ments meg engem irgalmasan!
3 Fordítsd felém füledet, siess, ments meg engem! Légy erős kősziklám, erős váram, segíts rajtam!
4 Mert te vagy az én sziklaváram; vezess, és terelgess engem nevedért!
5 Szabadíts ki a hálóból, amelyet titkon vetettek nekem, mert te vagy az erősségem.
6 Kezedre bízom lelkemet, te váltasz meg engem, Uram, igaz Isten!
7 Gyűlölöm a hazug bálványok híveit, mert én csak az Úrban bízom.
8 Ujjongva örülök hűségednek, mert látod nyomorúságomat, ismered lelkem szorongásait.
9 Nem adtál ellenség kezébe, hanem tágas térre állítottad lábamat.
10 Légy kegyelmes, Uram, mert bajban vagyok, szemem elhomályosodott a bánattól, odavan testem-lelkem.
11 A gond miatt vége lesz életemnek, a sóhajtozás miatt esztendeimnek. Bűnöm miatt megrokkant az erőm, csontjaim sorvadoznak.
12 Minden ellenségem gyaláz engem, szomszédaim félnek, ismerőseim megrettennek, ha látnak az utcán, elfutnak előlem.
13 Elfelejtettek, mintha meghaltam volna, olyan lettem, mint egy kallódó tárgy.
14 Mert hallom sokak suttogását: Iszonyú baj van vele! Rólam tanácskoznak egymás közt, el akarják venni az életemet.
15 De én bízom benned, Uram, vallom: Te vagy Istenem!
16 Kezedben van sorsom, ments meg ellenségeim és üldözőim kezéből!
17 Ragyogjon rá orcád szolgádra, segíts rajtam hűségesen!
18 Uram, ne szégyenüljek meg, ha hívlak téged! Szégyenüljenek meg a bűnösök, tűnjenek el a holtak hazájában!
19 Némuljanak el a hazug ajkak, amelyek kihívóan, gőgösen és megvetően beszélnek az igazról!
20 Milyen nagy a te jóságod, melyet a téged félőknek tartogatsz! Ebben részesíted a hozzád menekülőket minden ember szeme láttára.
21 Jól elrejted őket magadnál az emberek áskálódása elől. Megőrzöd őket sátradban a perlekedő nyelvektől.
22 Áldott az Úr, aki csodálatos hűséggel bánt velem az ostromlott városban!
23 Én már azt gondoltam ijedtemben, hogy eltaszítottál magadtól. De te meghallgattad könyörgő szavamat, amikor hozzád kiáltottam segítségért.
24 Szeressétek az Urat, ti hívei mind! Az állhatatosokat megtartja az Úr, de kamatostul megfizet a gőgösöknek.
25 Legyetek erősek és bátor szívűek mind, akik az Úrban reménykedtek!
Psalmi 31
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 31
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Doamne, în Tine(A) mă încred:
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă în(B) dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ţi(C) urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci(D) Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea
şi, pentru(E) Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
5 În mâinile(F) Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6 Eu urăsc pe cei ce(G) se lipesc de idoli deşerţi
şi mă încred în Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii(H) neliniştea sufletului meu,
8 şi nu mă vei da(I) în mâinile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele(J) la loc larg.
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit(K) de întristare;
10 mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele(L)!
11 Din pricina potrivnicilor mei am ajuns(M) de ocară,
de mare ocară pentru vecinii(N) mei, şi de groază pentru prietenii mei;
cei ce(O) mă văd pe uliţă fug de mine.
12 Sunt uitat de(P) inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13 Aud(Q) vorbele rele ale multora,
văd spaima(R) care domneşte împrejur,
când se sfătuiesc(S) ei împreună împotriva mea
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15 Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16 Fă(T) să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu(U) rămân de ruşine când Te chem.
Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi(V) în Locuinţa morţilor!
18 Să amuţească(W) buzele mincinoase,
care vorbesc(X) cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
19 O, cât(Y) de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
şi pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20 Tu(Z) îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi(AA) ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în(AB) chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o(AC) cetate întărită!
22 În(AD) pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit(AE) dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23 Iubiţi(AF) dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
24 Fiţi tari(AG) şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
Copyright © 1975, 1990 Hungarian Bible Society
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
