Font Size
Psalmi 107
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmi 107
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
CARTEA A CINCEA
Psalmul 107
1 „Lăudaţi(A) pe Domnul, căci este bun(B),
căci în veac ţine îndurarea Lui!”
2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,
pe(C) care i-a izbăvit El din(D) mâna vrăjmaşului
3 şi pe care i-a strâns din toate ţările:
de la răsărit şi de la apus,
de la miazănoapte şi de la mare.
4 Ei pribegeau prin pustie(E), umblau(F) pe căi neumblate
şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
5 Sufereau de foame şi de sete;
le tânjea sufletul în ei.
6 Atunci(G), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
7 i-a călăuzit pe drumul(H) cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8 O, de ar lăuda(I) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit(J) setea sufletului însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10 Cei ce şedeau(K) în întuneric şi în umbra morţii
trăiau legaţi(L) în ticăloşie şi în fiare,
11 pentru că se(M) răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul(N) Celui Preaînalt.
12 El le-a smerit inima prin suferinţă:
au căzut, şi nimeni nu i-a(O) ajutat.
13 Atunci(P), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos(Q) din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
15 O, de ar lăuda(R) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a sfărâmat(S) porţi de aramă
şi a rupt zăvoare de fier.
17 Nebunii, prin(T) purtarea lor vinovată
şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18 Sufletul(U) lor se dezgustase de orice hrană
şi erau lângă(V) porţile morţii.
19 Atunci(W), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20 a trimis(X) Cuvântul Său şi i-a tămăduit(Y),
şi i-a(Z) scăpat de groapă.
21 O, de ar lăuda(AA) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să-I(AB) aducă jertfe de mulţumiri
şi să(AC) vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23 Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24 aceia au văzut lucrările Domnului
şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25 El a zis şi(AD) a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc;
sufletul(AE) le era pierdut în faţa primejdiei.
27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat
şi zadarnică le era toată iscusinţa.
28 Atunci(AF), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A oprit(AG) furtuna, a adus liniştea
şi valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit
şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31 O, de ar lăuda(AH) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în(AI) adunarea poporului
şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33 El preface(AJ) râurile în pustiu
şi izvoarele de apă în pământ uscat,
34 ţara(AK) roditoare în ţară sărată,
din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35 Tot El preface(AL) pustiul în iaz
şi pământul uscat în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37 însămânţează ogoare, sădesc vii
şi le culeg roadele.
38 El(AM) îi binecuvântează, şi se(AN) înmulţesc nespus
şi nu le împuţinează vitele.
39 Dacă sunt împuţinaţi(AO) şi apăsaţi prin asuprire,
nenorocire şi suferinţă,
40 El(AP) varsă dispreţul peste cei mari
şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41 dar(AQ) ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş
şi înmulţeşte(AR) familiile ca pe nişte turme.
42 „Oamenii(AS) fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură,
şi orice nelegiuire(AT) îşi închide gura!”
43 Cine(AU) este înţelept să ia seama la aceste lucruri
şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
Salmos 107
Nueva Versión Internacional
Salmos 107
Nueva Versión Internacional
Libro V(A)
107 ¡Den gracias al Señor porque él es bueno;
su gran amor perdura para siempre!
2 Que lo digan los redimidos del Señor,
a quienes redimió del poder del adversario,
3 a quienes reunió de todos los países,
de oriente y de occidente, del norte y del sur.[a]
4 Vagaban perdidos por parajes desiertos,
sin dar con el camino a una ciudad habitable.
5 Hambrientos y sedientos,
la vida se les iba consumiendo.
6 En su angustia clamaron al Señor
y él los libró de sus aflicciones.
7 Los llevó por el camino recto
hasta llegar a una ciudad habitable.
8 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
por sus maravillas en favor de los hombres!
9 Él apaga la sed del sediento
y sacia con lo mejor al hambriento.
10 Afligidos y encadenados,
habitaban en las más densas tinieblas,
11 por haberse rebelado contra las palabras de Dios,
por menospreciar los designios del Altísimo.
12 Los sometió[b] a trabajos forzados;
tropezaban y no había quien los ayudara.
13 En su angustia clamaron al Señor
y él los salvó de sus aflicciones.
14 Los sacó de las más densas tinieblas
y rompió en pedazos sus cadenas.
15 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
por sus maravillas en favor de los hombres!
16 Haré pedazos las puertas de bronce
y cortaré los cerrojos de hierro.
17 Se volvieron necios por sus rebeldías
y fueron afligidos por sus iniquidades.
18 Todo alimento les causaba asco
y llegaron a las mismas puertas de la muerte.
19 En su angustia clamaron al Señor
y él los salvó de sus aflicciones.
20 Envió su palabra para sanarlos
y así los libró de la fosa.
21 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
por sus maravillas en favor de los hombres!
22 ¡Que ofrezcan sacrificios de gratitud
y jubilosos proclamen sus obras!
23 Se hicieron a la mar en sus barcos;
para comerciar surcaron las muchas aguas.
24 Allí, en las aguas profundas,
vieron las obras del Señor y sus maravillas.
25 Habló Dios y se levantó un viento tormentoso
que encrespó las olas
26 que subían a los cielos y bajaban al abismo.
Ante el peligro, ellos perdieron el coraje.
27 Como ebrios tropezaban, se tambaleaban;
de nada les sirvió toda su pericia.
28 En su angustia clamaron al Señor
y él los sacó de sus aflicciones.
29 Cambió la tempestad en suave brisa:
se sosegaron las olas del mar.
30 Ante esa calma se alegraron
y Dios los llevó al puerto anhelado.
31 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
por sus maravillas en favor de los hombres!
32 ¡Que lo exalten en la asamblea del pueblo!
¡Que lo alaben en el consejo de los líderes!
33 Dios convirtió los ríos en desiertos,
los manantiales en tierra seca,
34 los fértiles terrenos en tierra salitrosa,
por la maldad de sus habitantes.
35 Convirtió el desierto en estanques de agua,
la tierra seca en manantiales;
36 hizo establecer allí a los hambrientos,
y ellos fundaron una ciudad habitable.
37 Sembraron campos, plantaron viñedos,
obtuvieron abundantes cosechas.
38 Dios los bendijo y se hicieron muy numerosos
y no dejó que menguaran sus rebaños.
39 Pero si merman y son humillados,
es por la opresión, la maldad y la aflicción.
40 Dios cubre de desprecio a los nobles
y los hace vagar por desiertos sin senderos.
41 Pero a los necesitados los saca de su miseria
y hace que sus familias crezcan como rebaños.
42 Los rectos lo verán y se alegrarán,
pero todos los malvados serán acallados.
43 Quien sea sabio, que considere estas cosas
y entienda bien el gran amor del Señor.
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nueva Versión Internacional (NVI) 
Santa Biblia, NUEVA VERSIÓN INTERNACIONAL® NVI® © 1999, 2015, 2022 por Biblica, Inc.®, Inc.® Usado con permiso de Biblica, Inc.® Reservados todos los derechos en todo el mundo. Used by permission. All rights reserved worldwide.