Salmos 102
Reina Valera Contemporánea
Oración de un afligido
Oración de alguien que sufre y que, en su angustia, expone su queja en presencia del Señor.
102 Señor, escucha mi oración;
¡deja que mi queja llegue a tus oídos!
2 No te alejes de mí cuando me veas angustiado;
inclina a mí tu oído,
¡respóndeme pronto cuando te invoque!
3 Mi vida se va desvaneciendo, como el humo;
mis huesos se deshacen, como tizón quemado.
4 Débil está mi corazón, y seco cual la hierba;
¡hasta me he olvidado de comer!
5 Tanto he llorado
que los huesos se me pegan a la carne.
6 Soy como los pelícanos del desierto;
¡soy como los búhos de las soledades!
7 Ya no duermo, y hasta me siento
como un pájaro solitario sobre el tejado.
8 Todos los días me insultan mis enemigos;
se confabulan y hacen planes contra mí.
9 El pan que como, me sabe a ceniza;
lo que bebo, se mezcla con mis lágrimas.
10 ¡Y es porque estás enojado conmigo!
¡Primero me elevas, y luego me dejas caer!
11 Mi vida se diluye como una sombra;
¡me voy secando como la hierba!
12 Pero tú, Señor, permaneces para siempre,
y todas las generaciones te recordarán.
13 Te levantarás y tendrás misericordia de Sión,
porque ya se ha cumplido su tiempo;
¡ya es hora de que le tengas misericordia!
14 Tus siervos aman cada una de sus piedras;
ven sus ruinas, y se compadecen de ella.
15 Señor, las naciones honrarán tu nombre;
los reyes de la tierra reconocerán tu gloria,
16 porque tú, Señor, reconstruirás a Sión,
y en su esplendor serás reconocido.
17 Tendrás en cuenta la oración de los pobres,
y no dejarás de escuchar sus ruegos.
18 Esto, Señor, quedará escrito para los pueblos futuros,
¡para que las generaciones del mañana te alaben!
19 Desde su alto santuario, el Señor observa;
desde los cielos, el Señor contempla la tierra
20 para oír el clamor de los cautivos
y dar libertad a los sentenciados a muerte;
21 para que en Sión se anuncie el nombre del Señor,
¡para que en Jerusalén se proclame su alabanza!
22 Entonces todas las naciones y todos los reinos
vendrán y se unirán para servir al Señor.
23 En mi camino, el Señor me retiró su apoyo;
¡me recortó los días de mi vida!
24 Pero yo le supliqué:
«Dios mío, tú vives por todas las generaciones:
¡no me reduzcas la mitad de mi vida!
25 Tú fundaste la tierra desde el principio,
y con tus propias manos formaste los cielos.
26 Un día, ellos serán destruidos;
envejecerán, como vestidos usados,
y tú los cambiarás por otros;
¡Pero tú permanecerás!
27 ¡Tú seguirás siendo el mismo,
y tus años nunca tendrán fin!(A)
28 Los hijos de tus siervos vivirán tranquilos,
y sus descendientes se afirmarán en tu presencia.
Psalmi 102
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi s-ajungă(A) strigătul meu până la Tine!
2 Nu-mi(B) ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi(C) urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3 Căci(D) zilele mele pier ca fumul
şi oasele(E) îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită şi mi se usucă(F) întocmai ca iarba;
până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5 Aşa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele(G) de carne.
6 Semăn(H) cu pelicanul(I) din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7 nu mai pot dormi(J) şi sunt
ca pasărea singuratică(K) pe un acoperiş.
8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi potrivnicii mei jură(L) pe(M) mine în mânia lor.
9 Mănânc ţărână în loc de pâine
şi îmi amestec lacrimile cu băutura(N)
10 din pricina mâniei şi urgiei Tale,
căci Tu m-ai(O) ridicat şi m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca(P) o umbră gata să treacă
şi mă usuc ca iarba.
12 Dar(Q) Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie
şi pomenirea(R) Ta ţine din neam în neam.
13 Tu Te vei scula şi vei avea milă(S) de Sion;
căci este vremea(T) să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele(U) Sionului
şi le e milă de ţărâna lui.
15 Atunci se vor teme(V) neamurile de Numele Domnului
şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul
şi Se va arăta în(W) slava Sa.
17 El ia aminte la(X) rugăciunea nevoiaşului
şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18 Să se scrie(Y) lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
şi poporul(Z) care se va naşte să laude pe Domnul!
19 Căci El priveşte(AA) din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca(AB) să audă gemetele prinşilor de război
şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească(AC) în Sion Numele Domnului
şi laudele lui în Ierusalim,
22 când se vor strânge toate popoarele
şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum
şi mi-a scurtat(AD) zilele,
24 Eu zic(AE): „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani(AF) ţin veşnic!”
25 Tu ai întemeiat în(AG) vechime pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele(AH) vor pieri, dar Tu(AI) vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.
27 Dar Tu(AJ) rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28 Fiii(AK) robilor Tăi îşi vor locui ţara
şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
Copyright © 2009, 2011 by Sociedades Bíblicas Unidas
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
