Add parallel Print Page Options

Inima îmi este lovită şi mi se usucă(A) întocmai ca iarba;
până şi pâinea uit să mi-o mănânc.

Read full chapter

Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice(A) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul(B) Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul(C) Dumnezeului nostru rămâne în veac.

Read full chapter

10 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci(A) va trece ca floarea ierbii.

Read full chapter