Isaia 40  Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. ² Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci^(A) a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” ³ Un glas^(B) strigă: „Pregătiţi^(C) în pustie calea Domnului, neteziţi^(D) în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! ⁴ Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă^(E) în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele! ⁵ Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” ⁶ Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice^(F) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. ⁷ Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul^(G) Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: ⁸ iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul^(H) Dumnezeului nostru rămâne în veac. ⁹ Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! ¹⁰ Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul^(I) Lui. Iată că plata^(J) este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. ¹¹ El Îşi va paşte^(K) turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

Puterea lui Dumnezeu

¹² „Cine^(L) a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? ¹³ Cine^(M) a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? ¹⁴ Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscută calea priceperii! ¹⁵ Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. ¹⁶ Libanul n-ajunge pentru foc şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. ¹⁷ Toate neamurile sunt ca o nimica^(N) înaintea Lui, nu sunt decât^(O) nimicnicie şi deşertăciune. ¹⁸ Cu cine voiţi să asemănaţi^(P) pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? ¹⁹ Meşterul^(Q) toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur şi-i toarnă lănţişoare de argint. ²⁰ Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca^(R) să facă un idol, care să nu se clatine. – ²¹ Nu^(S) ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? – ²² El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde^(T) cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. ²³ El preface într-o nimica pe voievozi^(U) şi face o nimica din judecătorii pământului. ²⁴ De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.” ²⁵ „Cu^(V) cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. ²⁶ „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă^(W) pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. ²⁷ Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’? ²⁸ Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea^(X) Lui nu poate fi pătrunsă. ²⁹ El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. ³⁰ Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, ³¹ dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc^(Y) puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”