Rut îl întâlneşte pe Boaz

Acolo Naomi avea o rudă din partea soţului ei, un bărbat foarte renumit din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.

Într-o zi, moabita Rut i-a zis lui Naomi:

– Dă-mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia înaintea căruia voi găsi bunăvoinţă.[a]

– Du-te, copila mea, i-a răspuns ea.

Ea s-a dus şi, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S-a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.

Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem şi le-a zis secerătorilor:

Domnul să fie cu voi!

Domnul să te binecuvânteze, i-au răspuns ei.

Apoi l-a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii:

– A cui este tânăra aceasta?

Slujitorul care supraveghea secerătorii i-a răspuns:

– Aceasta este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. Ea mi-a zis: „Te rog, dă-mi voie să culeg şi să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât pentru puţin timp, în adăpost[b].

Boaz i-a zis lui Rut:

– Ascultă-mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor şi să nu pleci de aici! Rămâi cu slujitoarele mele. Uită-te unde vor secera pe ogor şi du-te după ele! Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ţi-e sete, poţi să mergi la vase şi să bei din ceea ce au scos slujitorii.

10 Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi i-a zis:

– Cum de am găsit bunăvoinţă înaintea ta, ca să mă iei în seamă pe mine, o străină[c]?

11 – Mi s-a spus despre tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea soţului tău, i-a răspuns Boaz, cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să vii la un popor pe care nu-l cunoşteai până mai ieri. 12 Domnul să-ţi răsplătească fapta şi răsplata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăposteşti!

13 – Să găsesc bunăvoinţă la tine şi pe mai departe, stăpânul meu, i-a răspuns ea, pentru că vorbele tale m-au mângâiat şi au atins inima slujnicei tale, deşi eu nu sunt nici măcar ca una dintre slujitoarele tale.

14 La ora mesei Boaz i-a zis lui Rut:

– Apropie-te, mănâncă din pâine şi înmoaie-ţi bucata în zeama cu oţet.

Ea s-a aşezat lângă secerători, iar el a servit-o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s-a săturat şi i-a mai şi rămas. 15 Apoi, când ea s-a ridicat să mai culeagă, Boaz le-a poruncit slujitorilor săi astfel:

– Lăsaţi-o să culeagă chiar şi dintre snopi, fără să o umiliţi! 16 Ba chiar scoateţi-i spice din snopi şi aruncaţi-i-le pe jos, ca să le poată culege şi nu o dojeniţi!

17 Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules şi i s-a strâns aproape o efă[d] de orz. 18 A luat ceea ce strânsese şi s-a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i-a dat lui Naomi şi ceea ce-i rămăsese după ce se săturase la masă. 19 Atunci soacra ei a întrebat-o:

– Unde ai cules astăzi şi unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te-a luat în seamă!

Rut a început să-i povestească soacrei sale la cine a lucrat şi i-a zis:

– Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.

20 Naomi i-a zis nurorii sale:

– Binecuvântat să fie el de Domnul, Cel Care[e] nu Şi-a părăsit îndurarea[f] faţă de noi, cei vii, şi faţă de cei ce au murit! Bărbatul acesta este ruda noastră, i-a mai zis Naomi, dintre cei cu drept de răscumpărare[g] asupra noastră.

21 Moabita Rut i-a zis:

– El mi-a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor sfârşi tot ce au de secerat.“

22 Naomi i-a răspuns nurorii sale Rut:

– Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui şi să nu dea alţii peste tine pe un alt ogor.

23 Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz şi a cules până când s-a încheiat seceratul orzului şi al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.

Footnotes

  1. Rut 2:2 Cf. Lev. 19:9; 23:22; Deut. 24:19.
  2. Rut 2:7 Lit.: în casă
  3. Rut 2:10 Sau: una care nu sunt de băgat în seamă
  4. Rut 2:17 O efă măsura aproximativ 22 l.
  5. Rut 2:20 Din punct de vedere gramatical referentul poate fi şi Boaz
  6. Rut 2:20 Vezi nota de la 1:8
  7. Rut 2:20 Ebr.: goel (rudă cu drept de răscumpărare). Ruda cu drept de răscumpărare avea obligaţia, prin Lege, de a-şi proteja rudele aflate în nevoie: (1) de a ridica un urmaş fratelui său, dacă acesta a murit fără a lăsa urmaşi – primul fiu născut moştenea numele şi averea fratelui defunct (Deut. 25:5-10); (2) de a răscumpăra pământul pe care o rudă mai săracă l-a vândut în afara familiei (Lev. 25:25-28); (3) de a răscumpăra o rudă care s-a vândut ca sclavă, datorită sărăciei (Lev. 25:47-49); (4) de a răzbuna uciderea unei rude (Num. 35:19-21).

Rut. Boaz

Naomi avea o rudă(A) după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz(B). Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea(C) căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.” Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: „Domnul(D) să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!” Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?” Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără moabită, care s-a întors(E) cu Naomi din ţara Moabului. Ea a zis: ‘Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.’ Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă.” Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici şi rămâi cu slujnicele mele. Uită-te unde vor secera pe câmp şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase şi să bei din ce vor scoate slugile.” 10 Atunci, ea s-a aruncat(F) cu faţa la pământ şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?” 11 Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot(G) ce ai făcut pentru soacră-ta de la moartea bărbatului tău şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 12 Domnul să-ţi răsplătească(H) ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale(I) cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” 13 Şi ea a zis: „O! să(J) capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu(K) sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.” 14 La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine, şi moaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite, a mâncat şi s-a săturat(L) şi ce a rămas a strâns. 15 Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi, 16 şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice, s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi.” 17 Ea a cules spice de pe câmp până seara şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz. 18 A luat-o şi a intrat în cetate şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi(M) i le-a dat. 19 Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit(N) de tine!” Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi”, a zis ea, „se numeşte Boaz.” 20 Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat(O) de Domnul, care este plin de îndurare(P) pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi”, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au(Q) drept de răscumpărare asupra noastră.” 21 Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis: ‘Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat’.” 22 Şi Naomi a zis către noru-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor”. 23 Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacră-sa.

Now Naomi had an in-law there in Bethlehem who was a very wealthy man. His name was Boaz.

One day Ruth said to Naomi, “Perhaps I can go out into the fields of some kind man to glean the free grain[a] behind his reapers.”

And Naomi said, “All right, dear daughter. Go ahead.”

So she did. And as it happened, the field where she found herself belonged to Boaz, this relative of Naomi’s husband.

4-5 Boaz arrived from the city while she was there. After exchanging greetings with the reapers he said to his foreman, “Hey, who’s that girl over there?”

And the foreman replied, “It’s that girl from the land of Moab who came back with Naomi. She asked me this morning if she could pick up the grains dropped by the reapers, and she has been at it ever since except for a few minutes’ rest over there in the shade.”

8-9 Boaz went over and talked to her. “Listen, my child,” he said to her. “Stay right here with us to glean; don’t think of going to any other fields. Stay right behind my women workers; I have warned the young men not to bother you; when you are thirsty, go and help yourself to the water.”

10-11 She thanked him warmly. “How can you be so kind to me?” she asked. “You must know I am only a foreigner.”

“Yes, I know,” Boaz replied, “and I also know about all the love and kindness you have shown your mother-in-law since the death of your husband, and how you left your father and mother in your own land and have come here to live among strangers. 12 May the Lord God of Israel, under whose wings you have come to take refuge, bless you for it.”

13 “Oh, thank you, sir,” she replied. “You are so good to me, and I’m not even one of your workers!”

14 At lunchtime Boaz called to her, “Come and eat with us.”

So she sat with his reapers and he gave her food,[b] more than she could eat. 15 And when she went back to work again, Boaz told his young men to let her glean right among the sheaves without stopping her, 16 and to snap off some heads of barley and drop them on purpose for her to glean, and not to make any remarks. 17 So she worked there all day, and in the evening when she had beaten out the barley she had gleaned, it came to a whole bushel! 18 She carried it back into the city and gave it to her mother-in-law, with what was left of her lunch.

19 “So much!” Naomi exclaimed. “Where in the world did you glean today? Praise the Lord for whoever was so kind to you.” So Ruth told her mother-in-law all about it and mentioned that the owner of the field was Boaz.

20 “Praise the Lord for a man like that! God has continued his kindness to us as well as to your dead husband!” Naomi cried excitedly. “Why, that man is one of our closest relatives!”[c]

21 “Well,” Ruth told her, “he said to come back and stay close behind his reapers until the entire field is harvested.”

22 “This is wonderful!” Naomi exclaimed. “Do as he has said. Stay with his girls right through the whole harvest; you will be safer there than in any other field!”

23 So Ruth did and gleaned with them until the end of the barley harvest, and then the wheat harvest too.

Footnotes

  1. Ruth 2:2 glean the free grain, see Leviticus 19:9 and Deuteronomy 24:19, which established this custom.
  2. Ruth 2:14 he gave her food, literally, “he served her roasted grain.”
  3. Ruth 2:20 one of our closest relatives, literally, “a near relative, one of our redeemers.”