Credincioşia lui Dumnezeu

Care este atunci avantajul iudeului sau care este avantajul circumciziei? Acesta e mare în toate privinţele! Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredinţate rostirile lui Dumnezeu. Şi ce dacă unii n-au fost credincioşi? Va anula oare necredincioşia lor credincioşia lui Dumnezeu? În nici un caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:

„Aşa încât Tu să poţi fi găsit drept în cuvintele Tale
    şi să fii biruitor când vei fi judecat.“[a]

Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor. În nici un caz! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? Iar dacă adevărul lui Dumnezeu abundă spre slava Lui, din cauza minciunii mele, atunci de ce sunt condamnat ca păcătos? Şi de ce să nu zicem, aşa cum ne defăimează unii, zicând despre noi că spunem: „Să facem răul, ca să vină binele!“? Condamnarea lor este dreaptă!

Nici un om nu este drept

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni[b] decât ei? Nicidecum; căci i-am acuzat mai înainte pe toţi – atât pe iudei, cât şi pe greci – că sunt sub păcat, 10 după cum este scris:

„Nu există nici un om drept, nici unul măcar!
11 Nu există nici unul care să aibă pricepere!
    Nu există nici unul care să-L caute pe Dumnezeu!
12 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit buni de nimic!
    Nu mai există nici unul care să facă binele,
nici unul măcar![c]

13 Gâtlejul le este un mormânt deschis;
    cu limbile lor ei înşală,[d]

sub buzele lor este venin de viperă,[e]

14 gura le este plină de blestem şi amărăciune,[f]

15 picioarele lor se grăbesc să verse sânge,
16 iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea.
17 Ei nu cunosc calea păcii.[g]

18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“[h]

19 Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“[i] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credinţă

21 Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii[j], 22 şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. 23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire[k], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, 26 în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.

27 Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, 30 întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. 31 Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? În nici un caz, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.

Footnotes

  1. Romani 3:4 Pavel citează din LXX, Ps. 51:4
  2. Romani 3:9 Sau: Suntem noi mai prejos; expresia în limba greacă ne permite să traducem atât cu referire la iudei, cu sens pozitiv (mai buni), cât şi cu referire la neamuri, cu sens negativ (mai prejos)
  3. Romani 3:12 Pavel citează din LXX, Ps. 14:1-3; 53:1-3; Ecl. 7:20
  4. Romani 3:13 Vezi Ps. 5:9
  5. Romani 3:13 Vezi Ps. 140:3
  6. Romani 3:14 Vezi Ps. 10:7
  7. Romani 3:17 Vezi Is. 59:7-8
  8. Romani 3:18 Vezi Ps. 36:1
  9. Romani 3:20 Vezi Ps. 143:2; Pavel foloseşte un ebraism, carne, în loc de fiinţă, cum apare în TM şi LXX, Ps. 143:2
  10. Romani 3:21 Adică Vechiul Testament, care era împărţit în trei secţiuni: Legea (Moise), Profeţii şi Scrierile; vezi texte ca Gen. 15:6; Ps. 32:1-2; Hab. 2:4
  11. Romani 3:25 Sau: un loc de ispăşire; termenul trimite la Capacul Ispăşirii (vezi Ex. 25:17-22) ; în Evr. 9:5, acelaşi termen grecesc este tradus cu Locul (Capacul) Ispăşirii

Întâietatea iudeului

Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că(A) lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. Şi ce are a face dacă unii(B) n-au crezut? Necredinţa(C) lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum(D)! Dimpotrivă, Dumnezeu(E) să fie găsit adevărat şi toţi(F) oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca(G) să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat”. Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc(H) în felul oamenilor.) Nicidecum! Pentru că, altfel, cum(I) va judeca Dumnezeu lumea? Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? Şi de ce să(J) nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii şi neamurile sunt la fel

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi(K), fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11 Nu(L) este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13 Gâtlejul(M) lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin(N) de aspidă; 14 gura(O) le este plină de blestem şi de amărăciune; 15 au picioarele grabnice(P) să verse sânge; 16 prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; 17 nu cunosc calea păcii; 18 frica de Dumnezeu nu(Q) este înaintea ochilor lor.” 19 Ştim însă că tot ce(R) spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice(S) gură să fie astupată şi toată(T) lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin(U) faptele Legii, deoarece prin(V) Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Iertarea prin credinţă

21 Dar acum s-a arătat o neprihănire[a](W), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc(X) Legea şi(Y) Prorocii – 22 şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin(Z) credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu(AA) este nicio deosebire. 23 Căci toţi(AB) au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin(AC) harul Său, prin(AD) răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie(AE), prin credinţa în sângele(AF) Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci(AG) trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27 Unde este dar(AH) pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin(AI) credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, 30 deoarece Dumnezeu este unul(AJ) singur şi El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

Pilda lui Avraam

31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Footnotes

  1. Romani 3:21 Greceşte: dreptate.

Vilket företräde hava då judarna, eller vad gagn hava de av omskärelsen?

Jo, ett stort företräde, på allt sätt; först och främst det, att de hava blivit betrodda med Guds löftesord.

Ty vad betyder det, om några av dem blevo trolösa? Kan då deras trolöshet göra Guds trofasthet om intet?

Bort det! Må Gud stå såsom sannfärdig, om ock »var människa är en lögnare». Så är ju skrivet: »På det att du må finnas rättfärdig i dina ord och få rätt, när man sätter sig till doms över dig.»

Men är det nu så, att vår orättfärdighet tjänar till att bevisa Guds rättfärdighet, vad skola vi då säga? Kan väl Gud, han som låter vredesdomen drabba, vara orättfärdig? (Jag talar såsom vore det fråga om en människa.)

Bort det! Huru skulle Gud då kunna döma världen?

Och å andra sidan, om Guds sannfärdighet genom min lögnaktighet ännu mer har trätt i dagen, honom till ära, varför skall då jag likväl dömas såsom syndare?

Och varför skulle vi icke »göra vad ont är, för att gott måtte komma därav», såsom man, för att smäda oss, påstår att vi göra, och såsom några föregiva att vi lära? -- Sådana få med rätta sin dom.

Huru är det alltså? Äro vi då något förmer än de andra? Ingalunda. Redan härförut har jag ju måst anklaga både judar och greker för att allasammans vara under synd.

10 Så är ock skrivet: »Ingen rättfärdig finnes, icke en enda.

11 Ingen förståndig finnes, ingen finnes som söker Gud.

12 Nej, alla hava de avvikit, allasammans hava de blivit odugliga, ingen finnes som gör vad gott är, det finnes ingen enda.

13 En öppen grav är deras strupe, sina tungor bruka de till svek. Huggormsgift är inom deras läppar.

14 Deras mun är full av förbannelse och bitterhet.

15 Deras fötter äro snara, när det gäller att utgjuta blod.

16 Förödelse och elände är på deras vägar,

17 och fridens väg känna de icke.

18 Guds fruktan är icke för deras ögon.»

19 Nu veta vi att allt vad lagen säger, det talar den till dem som hava lagen, för att var mun skall bliva tillstoppad och hela världen stå med skuld inför Gud;

20 ty av laggärningar bliver intet kött rättfärdigt inför honom. Vad som kommer genom lagen är kännedom om synden.

21 Men nu har, utan lag, en rättfärdighet från Gud blivit uppenbarad, en som lagen och profeterna vittna om,

22 en rättfärdighet från Gud genom tro på Jesus Kristus, för alla dem som tro. Ty här är ingen åtskillnad.

23 Alla hava ju syndat och äro i saknad av härligheten från Gud;

24 och de bliva rättfärdiggjorda utan förskyllan, av hans nåd, genom förlossningen i Kristus Jesus,

25 honom som Gud har ställt fram såsom ett försoningsmedel genom tro, i hans blod. Så ville Gud -- då han i sin skonsamhet hade haft fördrag med de synder som förut hade blivit begångna -- nu visa att han dock var rättfärdig.

26 Ja, så ville han i den tid som nu är lämna beviset för att han är rättfärdig. Härigenom skulle han både själv befinnas vara rättfärdig och göra den rättfärdig, som låter det bero på tro på Jesus.

27 Huru bliver det då med vår berömmelse? Den är utestängd. Genom vilken lag? Månne genom en gärningarnas lag? Nej, genom en trons lag.

28 Vi hålla nämligen före att människan bliver rättfärdig genom tro, utan laggärningar.

29 Eller är Gud allenast judarnas Gud? Är han icke ock hedningarnas? Jo, förvisso också hedningarnas,

30 så visst som Gud är en, han som skall göra de omskurna rättfärdiga av tro, så ock de oomskurna genom tron.

31 Göra vi då vad lag är om intet genom tron? Bort det! Vi göra tvärtom lag gällande.