Romani 3:21-31

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iertarea prin credinţă

²¹ Dar acum s-a arătat o neprihănire^[a](A), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc^(B) Legea şi^(C) Prorocii – ²² şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin^(D) credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu^(E) este nicio deosebire. ²³ Căci toţi^(F) au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin^(G) harul Său, prin^(H) răscumpărarea care este în Hristos Isus. ²⁵ Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie^(I), prin credinţa în sângele^(J) Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci^(K) trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, ²⁶ pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. ²⁷ Unde este dar^(L) pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin^(M) credinţă, fără faptele Legii. ²⁹ Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, ³⁰ deoarece Dumnezeu este unul^(N) singur şi El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

Pilda lui Avraam

³¹ Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.