Întâietatea iudeului

3 Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? ² Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că^(A) lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. ³ Şi ce are a face dacă unii^(B) n-au crezut? Necredinţa^(C) lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? ⁴ Nicidecum^(D)! Dimpotrivă, Dumnezeu^(E) să fie găsit adevărat şi toţi^(F) oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca^(G) să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat”. ⁵ Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc^(H) în felul oamenilor.) ⁶ Nicidecum! Pentru că, altfel, cum^(I) va judeca Dumnezeu lumea? ⁷ Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? ⁸ Şi de ce să^(J) nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii şi neamurile sunt la fel

⁹ Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi^(K), fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, ¹⁰ după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. ¹¹ Nu^(L) este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. ¹² Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. ¹³ Gâtlejul^(M) lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin^(N) de aspidă; ¹⁴ gura^(O) le este plină de blestem şi de amărăciune; ¹⁵ au picioarele grabnice^(P) să verse sânge; ¹⁶ prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; ¹⁷ nu cunosc calea păcii; ¹⁸ frica de Dumnezeu nu^(Q) este înaintea ochilor lor.” ¹⁹ Ştim însă că tot ce^(R) spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice^(S) gură să fie astupată şi toată^(T) lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin^(U) faptele Legii, deoarece prin^(V) Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Iertarea prin credinţă

²¹ Dar acum s-a arătat o neprihănire^[a](W), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc^(X) Legea şi^(Y) Prorocii – ²² şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin^(Z) credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu^(AA) este nicio deosebire. ²³ Căci toţi^(AB) au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin^(AC) harul Său, prin^(AD) răscumpărarea care este în Hristos Isus. ²⁵ Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie^(AE), prin credinţa în sângele^(AF) Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci^(AG) trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, ²⁶ pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. ²⁷ Unde este dar^(AH) pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin^(AI) credinţă, fără faptele Legii. ²⁹ Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, ³⁰ deoarece Dumnezeu este unul^(AJ) singur şi El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

Pilda lui Avraam

³¹ Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.