Add parallel Print Page Options

Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
Căci(A) mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au(B) parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i(C) înveleşte.
Li se bulbucă ochii(D) de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd(E) şi vorbesc(F) cu răutate de asuprire:
vorbesc(G) de sus,
îşi înalţă gura(H) până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite(I) apă din plin,
11 şi zice: „Ce(J) ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi(K) şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba(L) dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am(M) spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am(N) gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am(O) intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta(P) de la urmă a celor răi.

Read full chapter

Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
Căci(A) mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au(B) parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i(C) înveleşte.
Li se bulbucă ochii(D) de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd(E) şi vorbesc(F) cu răutate de asuprire:
vorbesc(G) de sus,
îşi înalţă gura(H) până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite(I) apă din plin,
11 şi zice: „Ce(J) ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi(K) şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba(L) dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am(M) spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am(N) gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am(O) intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta(P) de la urmă a celor răi.

Read full chapter